„Nu există nici o voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu.”

Voia lui Dumnezeu este singura Voie. Dacă ai recunoscut acest fapt, ai recunoscut că voia ta este a Lui. Credinţa în posibilitatea conflictului a dispărut. Pacea a luat locul ideii bizare că eşti sfâşiat de ţeluri conflictuale. Ca o expresie a Voii lui Dumnezeu, nu ai alt ţel decât pe al Său. Ideea nu poate da naştere la iluzii. Fără iluzii, conflictul este imposibil. Să încercăm să recunoaştem acest lucru şi să trăim pacea pe care o aduce această recunoaştere.

„Nu există nici o voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu. Nu pot să mă aflu în conflict cu Dumnezeu.”
Petrece câteva minute, adăugând câteva gânduri înrudite: „Sunt împăcat.” „Nimic nu mă poate tulbura. Voia mea este Voia lui Dumnezeu.” „Voia mea şi Voia lui Dumnezeu sunt una.” „Dumnezeu voieşte pace pentru Fiul Său.”

Dacă există o singură zonă conflictuală care pare să fie deosebit de greu de rezolvat, scoate-o în evidenţă pentru a-i da o atenţie specială. Gândeşte-te la ea scurt, dar foarte concret, identifică anume persoana şi situaţia sau situaţiile implicate, spunându-ţi: „Nu există nici o voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu.

Pe aceasta o împărtăşesc împreună cu El. Conflictele mele în legătură cu ……. nu pot fi reale.”

După ce ţi-ai limpezit astfel mintea, închide-ţi ochii şi încearcă să trăieşti pacea la care te îndreptăţeşte realitatea ta. Cufundă-te în ea şi simte-o cuprinzându-te în întregime. S-ar putea să fii tentat să iei aceste încercări drept acte de retragere sau renunţare, dar diferenţa se poate detecta uşor. Dacă reuşeşti, vei avea un adânc sentiment de bucurie şi o vioiciune sporită, şi nu un sentiment de somnolenţă şi moleşire. Bucuria caracterizează pacea. Prin trăirea bucuriei îţi vei da seama că ai atins-o. Dacă simţi că aluneci către retragere sau renunţare, repetă . Fă-o de câte ori este necesar. Există un cert câştig în refuzul alunecării către retragere sau renunţare, chiar dacă nu trăieşti pacea pe care o cauţi.

Încearcă apoi să găseşti ceea ce cauţi!