Noul … se anunta singur, ca fiind parte a unei miscari care este in desfasurare. In consecinta simtim adeseori ce va urma.  Noul nu exista, pentru ca urmeaza sa vina. Este de multe ori diferit de ceea ce ne imaginam ca va fi. De aceea ne si surprinde.

Noul este asteptat si de asemenea temut. Chiar atunci cand il asteptam, ne surprinde. Trebuie sa ne readaptam lui, cand ne cere sa renuntam la ceva familiar. Nu tolereaza intarziere. Daca tragem de el devine vechi, ca si cel de care am vrut sa ne agatam, preferandu-l celui nou. Atunci devine vechi inainte de a avea sansa sa fie nou.

Noul merge mai departe, ca si viata si iubirea. Daca ar sta nemiscate, s-ar termina. Cum facem fata noului? Cu determinare. Il urmam, il lasam sa ne conduca. Prin intermediul lui crestem si devenim mai mult.  Vinul vechi este dulce, dar nu mai fermenteaza. Doar de la un vin nou mai putem astepta ceva, ca si de la un copil.

Cine doreste noul, vrea mai mult si devine mai mult in toate privintele. O noua sarcina de exemplu, un nou insight, o noua experienta, o noua iubire, fericire…  Noul ne mentine alerti si un miscare. Ne mentine tineri. Astfel nu putem nici sa-l controlam, nici sa-l repetam, ca si cum ar fi vechi. In acest sens este ca o aventura. Nu stim cum se va incheia. Dar suntem pe cale cu el, provocati si in miscare, in viata si in miscare, in puterea noastra deplina.

Bert Hellinger