”Atunci cand adori sa practici ospitalitatea interioara, torturarea de sine inceteaza. Eu-rile abandonate, neglijate si negative sunt recuperate. Sufletul este intelept si subtil, stie ca unitatea creeaza sentimentul de apartenenta. Sufletul adora unitatea. Ceea ce tu separi, sufletul aduce impreuna. Pe masura ce experienta ta se extinde si devine mai profunda, memoria se imbogateste si devine mai complexa. Sufletul tau este preotul memoriei, selectiei, examinarii si adunarii zilelelor tale trecatoare catre prezenta. Aceasta liturghie a tinerii de minte are loc permanent, in tine. Solitudinea umana este bogata si infinit de creativa.

Solitudinea naturii este in mare parte, tacuta. ”Muntii nu se intalnesc niciodata, dar oamenii isi pot iesi mereu unul in calea altuia. ”Este ciudat ca doi munti pot sta alaturi, timp de milioane de ani, si totusi nu se pot apropia mai mult, pe cand doi straini pot cobora pe acesti munti, se pot intalni in vale si-si pot impartasi lumile pe care le poarta in interior. Aceasta separare este una dintre cele mai singuratice experiente ale naturii.

Oceanul este una dintre cele mai incantatoare privelisti, pentru ochiul uman. Plaja este un teatru al fluiditatii. Cand mintea este plina de ganduri incalcite, poate fi linistitor sa te plimbi pe plaja, pentru a lasa ritmul oceanului sa patrunda in tine. Oceanul desface nodurile din minte. Totul se relaxeaza si revine la starea lui naturala. Separarile false sunt eliberate si vindecate. Cu toate acestea, oceanul nu se vede niciodata pe sine. Chiar si lumina, ce ne permite sa vedem totul, nu se poate vedea pe sine. Lumina este oarba. In ”Creatia” lui Haydn, vocatia barbatilor si a femeilor este aceea de a celebra si completa procesul creatiei divine.

Solitudinea noastra este diferita. In contrast cu natura si cu lumea animala, in mintea umana exista o oglinda. Aceasta oglinda pastreaza toate imaginile ce se reflecta in ea. Solitudinea umana nu este nicidecum singuratica. Solitudinea umana profunda este un loc de mare afinitate si tensiune. Cand intri in propria slitudine, intri in relatie cu tot si toate. Atunci cand te extinzi cu disperare in afara, cautand un refugiu in imaginea sau rolul tau exterior, intri in exil. Atunci cand vii, in liniste si plin de rabdare acasa, la tine insuti, intri in unitate si apartenenta.

Nimeni in afara de tine, nu poate simti eternitatea si profunzimea ascunsa in solitudinea ta. Acesta este unul din lucrurile ce dau o dimensiune solitara individualitatii. Ajungi la sentimentul de eternitate din tine prin confruntarea si infrangerea fricilor. Elementul cu adevarat singuratic in singuratatea ta este frica. Nimeni altcineva nu are acces la lumea pe care o ai inauntru;  tu singur esti custodele sau si reprezinti totodata, poarta catre ea.  Nimeni altcineva nu poate vedea lumea asa cum o vezi tu. Nimeni altcineva nu iti poate simti viata asa cum o simti tu. De aceea este imposibil sa comparam doi oameni; fiecare dintre ei este foarte diferit de celalalt.  Atunci cand te compari cu altii, inviti invidia in constiinta ta; ea poate fi un oaspete periculos si distructiv. Aceasta este, mereu, una dintre marile provocari ale vietii spirituale, a gasi ritmul limbajului, perceptiei si apartenentei tale unice. A ramane loial vietii tale cere daruire si o viziune ce trebuie mereu reinnoita.

Daca incerci sa te privesti prin lentilele care iti sunt oferite de altii, tot ceea ce vei vedea va fi distorsionat; propria lumina si frumusete poate deveni stearsa, stangace si urata. Simtul frumusetii interioare trebuie sa ramana un lucru privat. Secretul si sacrul sunt surori.  Vremurile noastre sufera din cauza absentei sacralitatii, deorece respectul pentru ceea ce este tainic a disparut cu desavarsire. Tehnologia moderna a informatiei este una dintre cele mai mari forte ce distrug lucrurile private. Trebuie sa avem grija de ceea ce este profund si ascuns in noi. De aceea este o asemenea foame pentru limbajul sufletului in viata moderna. Foamea pentru acest limbaj al sufletului a fost obligat sa se retraga in zonele private; numai acolo poate fi in acord cu ritmul si textura sa. Lumea moderna, prin trambitarea doctrinei autosuficientei, neaga sufletul si-l obliga sa duca o existenta periferica.

Poate ca una din modalitatile de a te reconecta cu viata mai profunda a sufletului este recuperarea acelui simt al timiditatii sufletului. Desi poate fi problematic sa fii timid, timiditatea este o calitate pozitiva. Intr-o fraza neasteptata, Nietzsche spune ca una dintre cele mai eficiente cai de a face pe cineva sa fie interesat de tine este sa te imbujorezi. Valoarea timiditatii, misterul si rezerva sa sunt necunoscute lipsei de politete si grabei intalnirilor moderne. Daca vrem sa ne conectam cu vietile noastre interioare, trebuie sa invatatam sa nu incercam sa intelegem sufletul intr-o maniera directa sau agresiva. Cu alte cuvinte, constiinta luminii de neon ne va lasa mereu sufletul in saracie”

Impartasire cu drag din ”Anam Cara” o carte de suflet despre intelepciune celtica, autor John O”Donohue.