Extras din conferinta Maestrului Omraam Mikhael Aivanhov din 08.08.1976.

„Adevărata frumuseţe trebuie căutată în expresie, în viaţă, în emanaţii, şi nu în formă.  Nu trebuie să ne aruncăm asupra frumuseţii pentru a o mânca, dar tot o crimă este să nu o căutaţi pentru a o contempla. Dacă astăzi oamenii se folosesc de frumuseţe pentru a se atrage mutual în abis, nu este vina frumuseţii, ci a lor, căci ei nu sunt suficient de puri, trezesc în ei un foc care începe să fumege din cauza tuturor impurităţilor din ei; frumuseţea nu trebuie să-i facă pe oameni să se prăbuşească, ci trebuie să-i conducă spre divinitate, să-i protejeze până la Cer.

Eu aş vrea să nu mă hrănesc cu altceva decât cu frumuseţe şi vă spun: “Dacă Dumnezeu nu era frumos, dacă era numai înţelept, atotştiutor, cu puteri depline, nu L-aş fi iubit atât, pentru că Este frumos”. Îl iubesc şi vreau să fiu ca El, nu sunt atras decât de frumuseţe, dar de frumuseţea pură, spirituală, nu o frumuseţe oarecare, pentru că eu am o altă idee despre frumuseţe şi deseori, acolo unde majoritatea indivizilor văd o splendoare, eu văd urâţenie, şi acolo unde ei nu văd nimic, eu văd adesea o splendoare ascunsă.

Ei da, dacă într-adevăr n-ar fi existat Mama Divină care ţine încă la perfecţiune, armonie, simetrie, de mult timp oamenii ar fi fost atât de dezagreabili, de deformaţi, de urâţi, vă asigur. Modul în care au de gând să trăiască, fără să cunoască mare lucru, fără un ideal, fără dorinţa de a se perfecţiona, de a se ameliora, aşa, cu dorinţa de a trăi şi în acest cuvânt: “A trăi, înţelegem o viaţă infernală, haotică, dezordonată, plină numai cu plăceri şi războaie”. Acestea însemnând pentru ei “a trăi” !! Dacă nu există Mama Divină, eh, care se ocupă de perfecţiunea formelor, demult deja omenirea ar fi fost…

Priviţi acum, cum văd eu lucrurile. Văd o fată, cu adevărat încântătoare, frumoasă, atrăgătoare, surâzătoare, este extraordinar. Şi mă uit să văd ce are în mintea ei, în sufletul ei, şi văd atâtea lucruri obişnuite, capricioase, dezmăţate chiar, atât de… Şi mă întreb, dacă ar exista dreptate, cu adevărat, ei bine, ea ar trebui să fie deformată şi dezagreabilă, din cauza defectelor pe care le are un asemenea corp, este uimitor, atunci ajung la concluzia că îi trebuie însă un credit, poate are nevoie de un ajutor însă, şi atunci ce este acest principiu, această entitate, această… Este Mama Divină, care totuşi face sacrificii, vă asigur, da, fiindcă trebuie să se realizeze, cu exactitate corespondenţa… Cum spuneam, există o corespondenţă absolută între conţinut şi formă. Să luăm domeniul mineralului, cel al vegetalului, al animalului, există o corespondenţă absolută, plantele veninoase, pietrele preţioase şi animalele sălbatice şi tot…, ei bine, ele au forma care anunţă, care previne, care avertizează de departe creaturile, de a-şi lua măsuri de prevedere sau de nu se servi de aceste plante… în culorile lor, în formele lor, există… pietre preţioase de asemenea. Deci conţinutul ceea ce este înăuntru, virtuţile, aşa cum le numesc spiritualiştii sunt bine, bine prezentate, reflectate în formă, culoare, în latura simetrică şi în puritate, da, cea a pietrei iar ceilalţi, care nu sunt la fel, lucru dovedeşte că nu au virtuţi şi calităţi.

Să luăm acum exemplul lumii omeneşti. Numai în lumea omenească există o nepotrivire, o deformaţie, o inexactitate de moment, fiindcă omul are mari puteri pentru a mişca lucrurile, pentru a le deforma şi schimba, prin propria dorinţă, prin inteligenţa sa, şi adesea oamenii încetinesc reflecţia conţinutului în formă, în mod absolut, forma exprimând conţinutul din cauza acestor calităţi, pe care Domnul i le-a dat. Aici nu se vede, adesea, această corespondenţă. Oamenii, în aparenţă, sunt minunaţi, bogaţi, bine îmbrăcaţi, dar înăuntrul lor, ce-au fabricat, ce-au făcut, numai monştrii ?! Şi alţii, care sunt şubrezi, urâţi, caraghioşi, înăuntrul lor, ce fabrică ei în forul lor interior !?… În ciuda celor explicate, există patru categorii, iată că cei care sunt frumoşi exterior, sunt neplăcuţi interior. Cei care sunt dezagreabili exterior, sunt frumoşi interior. A treia categorie: cei care sunt dezagreabili şi în exterior şi în interior, şi cei frumoşi şi-n interior şi în exterior.

Deci, există patru categorii. În ciuda asta, există mici deviaţii, pe ici, pe colo, şi v-am explicat, că sunt din cauza trecutului. Între trecut şi prezent există o opoziţie. Deci, cum fiinţa umană în forul interior, în gândire, în dorinţe, în proiecte este capabilă dintr-o mişcare să-şi schimbe drumul, filozofia, punctul de vedere, direcţia, în aceeaşi zi să-şi schimbe haina, cum aveţi obiceiul să ziceţi. Ei da, dar forma era deja lucrată, lucrată, cristalizată, modelată de mii de ani, poate, ea nu se schimbă de la o zi la alta, de ce ? Pentru că această formă este făcută dintr-o materie atât de subtilă, atât de lejeră, de uşoară în a o modela, în a-i da forme şi dimensiuni, încât aici avem întreaga putere. Şi cum am gândit, am schimbat filozofia, bine, ei bine, dar omul continuă să acţioneze ca înainte, gândeşte bine şi acţionează rău. Dar noi am explicat într-o conferinţă că, dacă el ar continua să gândească bine, atunci continuând mult timp, această gândire coboară, se materializează, animează corpurile fizice, materia opacă, şi într-o bună zi omul acţionează exact cum gândeşte, contrariul fiind valabil, de asemenea. El gândeşte bine, gândeşte bine, simte bine, doreşte bine, şi atunci forma pe care o dobândeşte, acum, corespunde intelectului său, sufletului său, inimii sale, este frumoasă, luminoasă, extraordinară, divină.

Ei da, iată că el începe să se schimbe, o iau pe alt drum, un drum diabolic, el vrea să facă rău, ei da, dar forma rezistă încă, ea nu se schimbă dintr-o dată, ea nu se urâţeşte; există un demon înăuntru, şi exterior el este încă o divinitate. Iată, asta se întâmplă în viaţă, vedeţi, deseori, deseori. Şi cum omul se înşeală, nu ştiu să pătrundă în profunzime pentru a vedea cum este el acum, în forul său interior, şi îşi priveşte forma care-i vorbeşte de trecut, cum era el în trecut, astfel se înşeală, adesea. Şi acum, dacă continuă să gândească rău, va ajunge să distrugă forma, cea frumoasă, va deveni dezagreabilă, chircit, deformat, oribil. Şi apoi, dacă se schimbă din nou, forma va rezista mult, va demonstra că este un monstru, cu toate că a devenit o divinitate în interior. Priviţi, asta explică multe lucruri. Nu există decât la oameni, vedeţi voi, pentru că ei au avut posibilitatea, libertatea de a se schimba rapid, în timp ce pietrele nu pot, plantele nu pot, animalele nu pot, şi asta pentru că forma exprimă cu exactitate calităţile din conţinut. Există numai la om, dar nu în întregime, nu în întregime. Dar există, totuşi, numai într-o singură latura a realităţii ceva care vorbeşte despre adevărul acestei legi: forma exprimă mereu conţinutul. Veţi spune că nu este aşa, că nu este mereu aşa… Da, dar trebuie să ştii unde să cauţi. Dacă veţi căuta numai asupra formei fizice, tangibile, determinate, fosilizate, concretizate, atunci vă veţi înşela. Dar, dacă veţi căuta emanaţiile, vă veţi opri asupra lor, adică asupra lucrurilor fluidice ce ies din om, fie el frumos sau urât, atunci nu vă veţi mai înşela. Aici este un adevăr absolut.

Atunci, dacă aceste emanaţii, care exprimă cu adevărat starea interioară, dacă sunt cenuşii, disonante, cacofonice, nesănătoase, da, atunci aceasta exprimă exact ceea ce gândeşte omul, ceea ce el doreşte, în ciuda faptului că forma o contrazice. Iată, deci, subtilităţi pe care nu le cunoaşteţi. Pentru a cunoaşte pe cineva nu trebuie să vă opriţi numai asupra formei – trebuie numai să vă opriţi pentru a şti cum a lucrat în trecut – dar să ştim cum este el acum ! Eh, nu se poate zări lumea divină care este înăuntru, dar se pot simţi emanaţiile. Atunci, dacă el emană puritatea cu adevărat, lumina, ceva onest, integru, curat, atunci veţi concluziona sută la sută că există şi un conţinut bun. Pentru că aceste emanaţii, radiaţii, se vor concretiza într-o zi în formă, dar pentru moment ele se duc, sunt subtile, nu lasă urme, da, pentru moment numai. Fiindcă, priviţi, sunt oameni urâţi, diformi, da, dar pentru un moment devin simetrici, atât de expresivi, frumoşi, agreabili, încât rămâi uimit. De ce ? Fiindcă emanaţiile care au ieşit au schimbat, pentru moment, forma, expresia figurii, culoarea feţei chiar, şi a ochilor, care exprimau, în acel moment, că omul avea intenţii bune. Dar, dacă aceasta nu durează, înseamnă că din nou el s-a întors la…, şi că emanaţiile s-au schimbat. Deci, ceea ce se schimbă cel mai repede sunt emanaţiile, şi ceea ce nu se schimbă la fel de repede este corpul fizic, forma.

Deci, între formă, conţinut – conţinutul fiind emanaţiile, radiaţiile – şi principiul, care este acolo, sunt trei lucruri de studiat. Priviţi ! Forma, şi viaţa în acel moment, calitatea vieţii pentru moment, şi cel care produce aceasta, spiritul. Deci, sunt trei lucruri de studiat. Şi cum este greu de a cunoaşte, de a vedea spiritul, de a cunoaşte profunzimea, grandoarea, puterea, imensitatea, calitatea acestui spirit, ne servim de aceste două mijloace, dacă suntem clarvăzători, sau un Mare Iniţiat, da, dar dacă nu, trebuie să ne oprim asupra formei. Ca şi în grafologie, ne oprim asupra scrisului, scrisorilor, formei… Ei da, dar şi aceasta este valabilă uneori; omul scrie potrivit momentului. Şi uneori este frumos, armonios, corespunzător stării în care se află. Chiar şi latura fizionomică, care este vie, vie, este valabilă… Deci, un moment ea este încremenită, şi în alt moment devine vie, da, pentru un moment. Ei da, dar cel care produce toate acestea, spiritul, nu-i putem cunoaşte natura şi grandoarea…

Deci, ne oprim asupra acestor două lucruri, forma care este deja fixată, şi asupra vieţii care se schimbă, care variază, curge, care există pentru moment. Iată o formidabilă lumină pentru a vă ghida.

Să luăm, acum, problema frumuseţii. Vedeţi, problema frumuseţii oamenii nu o înţeleg, ei se opresc asupra formei şi spun: “Oh, ce statuie, ce femeie, ce fată!”. Forma ! Ei da, dar mai există încă două lucruri, în spate, de cunoscut. Şi dacă nu posedaţi ştiinţa de a vedea care este această expresie, atât de subtilă încât nimeni nu o sesizează, vă opriţi asupra formei, este vizibilă, tangibilă, frapantă, ce vreţi mai mult ! Dar, asupra vieţii care curge, adică asupra emanaţii-lor din spatele formei, care adesea nu corespund formei, numai Iniţiaţii se opresc. Eu am studiat şi am rămas uimit văzând o figură drăguţă, perfectă, ei, cu o expresie puţin bizară, duioasă. Pentru mine nu era o frumuseţe ! Fiindcă mă opream asupra a ceea ce ieşea dinăuntru, ei bine, nu era deloc celest, dezinteresat, cu adevărat pur şi curat, erau lucruri alunecoase înăuntru, senzuale, sexuale, combinaţii, iar forma era formidabilă încă, bine machiată, plină de bijuterii. Ei da, dar eu nu mă opresc asupra celor de mai sus, ne înşelăm adesea, şi lumii întregi îi place să fie înşelată, lumea întreagă vrea să se înşele asupra formei exterioare, pentru a ascunde forma interioară. Da, dar cei care ştiu să se oprească asupra laturii interioare, asupra acestor emanaţii, expresii, asupra acestei vieţi care curge, adesea sunt uluiţi, deşi nu sunt zorzoane, nici pietre preţioase, coliere, unsori, ci numai ceva celest. Şi dacă mergem puţin mai departe şi vedem spiritul, acea existenţă care este acolo, care trăieşte într-un cer, într-o lume perfectă, atât de minunată, găsim o frumuseţe mult mai mare, care, însă, nu se poate exprima prin emanaţii, atât de subtile, încât corpul fizic nu le poate face simţite. Şi, vedeţi, aici mă opresc eu… “Majoritatea oamenilor găsesc o splendoare, eu văd o urâţenie…”. Ei bine, aceasta şochează lumea, toţi îşi spun: Oh, là, là, nu este posibil, este viciat, deformat, are gusturi depravate, nici un gust nu are Maestrul, fiindcă, acolo unde toată lumea vede o frumuseţe, el vede o urâţenie”. Deci, aceasta nu era clară. Şi acum, când vă explic, asta poate deveni adevărat, vedeţi, deci.

Şi acum, oare de ce caut eu frumuseţea ? Ei bine, aşa cum o văd şi înţeleg eu, ea nu este în barurile de noapte, în music-halls, sau pe plajă, adesea nici nu o găsim aici. Da, o frumuseţe exterioară, da, există forme foarte frumoase, dar cum acei oameni nu trăiesc o viaţă spirituală, divină, ei nu emană, nu exprimă acea parte celestă, pentru mine nu sunt frumoşi, chiar dacă, uneori, găsim unele persoane candide, inocente, proaspete, dar rar, foarte rar. Iată, de ce am ajuns să văd lucrurile complet diferit de lumea întreagă, fiindcă am făcut exerciţii, studii, cercetări, observaţii, şi căutăm altceva, acolo unde toată lumea caută… Am văzut o mulţime de oameni, cu preferinţele şi gusturile lor, şi am rămas uimit de ele.

Să vă spun despre gusturi şi culori… De ce a apărut această frază ? Pentru că… Cine a inventat-o ? Toţi oamenii care aveau defecte, slăbiciuni, vicii, au găsit-o, pentru a fi lăsaţi în pace, să fie liberi de a face ceea ce doresc, şi au inventat-o, şi acum a devenit clasică, universală, şi toată lumea este convinsă că trebuie să fie aşa. Ei bine, oamenii depravaţi şi slabi au găsit aceasta, anormali şi bolnavi, dar aceasta nu trebuie să existe pentru oamenii normali, perfecţi, toţi au aceleaşi gusturi pentru lumină, apă, puritate, soare, frumuseţe, iubire, bunătate, niciodată ei nu se contrazic, în timp ce toţi bolnavii, detractaţii, găsesc că lumina este înspăimântătoare, le face rău la ochi, iar aerul pur la fel, trebuie închise ferestrele, fiind răciţi… Deci bolnavii şi detractaţii au inventat toate acestea… Toţi oamenii normali, toţi Iniţiaţii cad de acord asupra aceloraşi adevăruri, frumuseţi, gusturi, splendori, niciodată nu s-au contrazis, fiindcă sunt normali ! Aşa ne-a construit natura, în atelierele Domnului, şi nu în contradicţii, numai oamenii s-au înşelat. În atelierele Domnului ni s-au făcut simţite aceleaşi lucruri, ni s-au făcut înţelese aceleaşi lucruri, iubite şi admirate, aceleaşi… Dar când am coborât, mult timp, ne-am deformat, depravat, şi nu ne mai înţelegem nici asupra culorilor, nici asupra plăcerilor, gusturilor, formelor, pentru nimic. Iată Turnul lui Babel ! Nu trebuie, însă, sancţionate toate acestea pentru veşnicie, oamenii neavând nici o instrucţie, nici o iniţiere, ştiinţă, ei dirijându-se după lucruri greşite, false, deci trebuie să mergem, acum, pe drumul normalităţii, şi toţi se vor minuna în faţa aceloraşi lucruri. În timp ce acum, tot ceea ce este diabolic, este minunat pentru unii, iar ceea ce este celest, este dezgustător, lipsit de suflet. Există, deci, indivizi aşa, şi atunci ar trebui să-i luăm ca model ! Şi unde veţi ajunge în acel moment ? În abisuri, vă previn, atât timp cât veţi continua să credeţi şi să gândiţi că este aşa, vă protejaţi slăbiciunile, imperfecţiunile, nu trebuie să continuaţi aşa, trebuie să deveniţi normali şi pentru a deveni normali trebuie să gândiţi ca nişte Iniţiaţi, ca Marii Maeştri, nu ei sunt cei care au dat?!… da. Toată lumea este pregătită să mănânce, să bea, să respire, să gândească, să lucreze, să se înmulţească. Unde este diferenţa ? În cantitate. Nu este decât pentru cantitate o diferenţă, niciodată pentru calitate. Unii mănâncă mai mult sau mai puţin, unii respiră… dar toţi sunt obligaţi să mănânce, să bea, să respire, să gândească, să iubească, şi aşa mai departe, dorind să fie fericiţi, etc., să cunoască… Toţi fără excepţie, nu există nici o diferenţă, diferenţa constă în cantitate. Şi nu este necesar să ne oprim asupra acestui subiect. Ce au mai inventat oamenii, nişte idioţi ! Şi înaintează acum în această filozofie de idioţi, din care, ei da, trebuie să ieşim imediat.

Haideţi acum, să continuăm cu frumuseţea pentru că aici nu avem încă noţiuni, nu avem noţiuni despre frumuseţe, şi nu numai despre ea, despre nimic nu avem noţiuni juste, adevărate. Din moment ce aţi venit aici, ei bine, le veţi cunoaşte, şi cu atât mai rău pentru voi, dacă totuşi nu le veţi accepta, dacă veţi ieşi, dacă… atunci se va arăta pentru voi soarele, da…

Să ne îndreptăm către frumuseţe acum. Câţi indivizi i-am îndreptat spre plajă, nu pentru a coborî, ci pentru a merge spre înalt, şi le-am arătat, iată, acea fată este bolnavă, se vede după piele, după emanaţii, cealaltă este vicioasă, alta este… iată o fată adorabilă. Să ne oprim asupra ei. La ce mă opresc ? La forme, pe piept, la copase ? Ei bine, le-am arătat unor fraţi cum le văd eu, au fost uimiţi, ei nu vedeau aceleaşi lucruri. Acolo unde toţi priveau, eu spuneam “ce oroare”. Spuneam şi mă opream acolo unde nimeni nu se oprea. Pentru că oamenii nu ştiu a aprecia ceea ce este divin, frumos, ceea ce este… ei nu ştiu, este numai aparenţă, eu vă invit să mergem un pic mai departe, ei bine veţi fi poate foarte surprinşi, foarte uimiţi, da.

Există totuşi un inconvenient. Există un inconvenient, ei, să mergi acum şi să întâlneşti un Mare Maestru, să i te supui sau să-l urmezi, de ce ? Pentru că nu după un timp, te vrei atât de murdar alături de Maestrul tău care trăieşte în puritate, iar el a trecut pe toate drumurile înainte de a le găsi, şi atunci pentru a se purifica, i-au trebuit ani, da, şi la aceste lucruri, de asemenea, nimeni nu se gândeşte. Aşteptând să se împotmolească aşa, în mocirlă… şi apoi, ei bine, într-o zi, vor ieşi, se vor curăţa. Nu sunt prea presaţi indivizii de a se… şi acest adevăr este trist, da, … dar nu pentru toţi. Din contră, sunt unii care s-au conservat, muncesc, muncesc asupra lor înşişi, s-au curăţat, purificat, luminat. Şi atunci când ajung în apropierea unui Maestru, acesta rămâne uimit, stupefiat, mirat, încântat, pentru că săracul întâlneşte atât de rar asemenea mutrişoare. Ei bine, şi el simte nevoia să contemple perfecţiunea, puritatea, totul, da. Şi, priviţi acum, din ce în ce mai mult vor veni din lumea întreagă, pentru că aşteptând schimbarea de filozofie – pastile – toţi sunt aici să se liniştească, să încerce, să experimenteze, dar atunci când vor veni, oh, là, là, ce muncă pentru a-i curăţa, pentru a-i spăla, pentru a-i… Nici la asta nu vă gândiţi, dar eu o fac. Da, ei nu dau doi bani pe… Ei sunt plonjaţi, cufundaţi, şi atunci vor veni murdari, dezgustaţi, emanaţiile lor, ceva ce târăsc şi nu văd, sunt singurii care nu văd că târăsc cu ei lucruri înspăimântătoare. Atunci, vedeţi bine, hei, asta-i teribil, să mergi acum să-ţi găseşti un Maestru, pentru că aici, pacea a dispărut, nu mai există linişte. Ei da, dar este mai bine, mai bine, pentru moment vor fi nefericiţi, se vor apropia, se vor căi, vor plânge, ei da, va fi mai bine, trebuie să se întâmple într-o zi.

Haideţi să ne îndreptăm încă o dată spre frumuseţe. Ce este această frumuseţe, deci ? Este ceva, dar nu poate fi explicat, este o viaţă, este o specie de viaţă care apare, care emană; aşa, de exemplu, dacă aveţi un diamant şi-l priviţi în soare şi lumina se reflectă în şapte culori, veţi fi uimiţi de puritatea, de frumuseţea acestor culori, pentru că aceste culori, nicăieri nu le veţi găsi atât de pure, de frumoase, decât într-o prismă. Şi asta vine din soare. Deci toată această frumuseţe este în soare şi nu o vedem. Încercaţi cu o prismă şi veţi vedea în acel moment ce înseamnă adevărata frumuseţe. Şi atunci la fel o fiinţă ajunge să emane ceva asemănător chiar dacă nu se vede dar cel puţin se simte, atunci da, este adevărata frumuseţe. Adevărata frumuseţe nu constă în forme, ci se găseşte în lumea fără forme, în înălţimi nu există forme. Şi atunci ce există ? Există curenţi, forţe, o viaţă care circulă, raze de lumină, atunci asta este adevărata frumuseţe. Şi dacă ajungem să o contemplăm vom fi uluiţi şi într-un asemenea axtaz, încât vom plânge, vom plânge, vom dori chiar să murim.

Ei da, şi încă nu aveţi idee ce înseamnă adevărata frumuseţe, da. Adevărata frumuseţe nu se găseşte nici pe faţa bărbaţilor, nici pe cea a femeilor, da, ea este în înălţimi, şi din timp în timp foarte puţin, în măsura în care bărbaţii şi femeile sunt legaţi de lumea divină şi pot transmite puţin, câteva raze din această lume divină, atunci ei sunt frumoşi, expresivi, cu cât sunt mai aproape. În timp ce lumea întreagă caută frumuseţea în forme, eu o caut în razele de lumină, în emanaţii, da, în latura fără formă. Şi presupuneţi acum că apreciez atât de mult această frumuseţe, şi atunci veţi înţelege de ce, ah, de ce nu este cazul să te arunci asupra ei, s-o violezi, s-o murdăreşti, s-o mănânci şi apoi s-o destrami, oh nu, pentru că ea nu este o formă. Deci nu se poate… trebuie numai s-o contemplăm, să ne impregnăm şi să ne minunăm!

Atunci, când discipolul decide să-şi schimbe atitudinea faţă de femei, când întâlneşte o fată frumoasă şi în loc să-şi dorească s-o posede – ceea ce este obişnuit, atât de răspândit -, să se oprescă şi s-o ia ca pe un model, ca pe un mijloc de a merge spre cer, contemplând-o, mulţumindu-i Mamei Divine. Ei da, dar este atât de greu, atât de rar, încât devine grotesc ceea ce spun. Toţi vor râde şi vor spune: “Ce tot povesteşti, frumuseţea este aici pentru a o putea murdări, pentru a arunca în ea toate scursorile, şi apoi a o distruge, da, ca un copil mic, care deşiră o carte după ce i-a văzut pozele, el rupe foile. Nu, nu, nu, nu puteţi încă să mă înţelegeţi ! Pentru a o face ar trebui să parcurgeţi un drum formidabil, un drum negreşit şi mă veţi înţelege. Până aici, veţi zice, priviţi, veţi zice, despre ce vorbiţi, frumuseţea este aici pentru a ne sluji, pentru a ne desfăta, pentru a ne bucura. Nu ne vorbeşte decât despre plăcere. Cărţile există pentru a vă arăta care este tehnica plăcerii, scrisă de somităţi, de cei mai mari doctori. Atunci ascultându-mă veţi găsi că vorbesc lucruri neadevărate şi în realitate, ei, ele sunt adevărate, extraordinare, da.

Atunci, dacă vă place, încercaţi, hotărâţi-vă să vă comportaţi din ce în ce mai bine cu ceea ce este frumos, da, ca un mijloc, un limbaj pentru a citi Cartea Naturii vii şi de a vă apropia de Dumnezeu. Vă spun, pentru a avea o mică idee despre ce este adevărata frumuseţe, care este luminoasă şi pură, ei bine, luaţi un cristal, o prismă şi încercaţi să vedeţi cum lumina devine atât de frumoasă încât puteţi rămâne ore întregi în extaz în faţa acestor culori. Da, şi eu o fac deseori, da, în loc să merg la cazinou sau să îmbrăţişez fetele, mă ocup de aceste lucruri, da, nu-mi pierd timpul cu asemenea prostii. Mă desfăt cu frumuseţea, cu lumina, şi vă sfătuiesc şi pe voi. Veţi câştiga enorm.

Şi acum dacă veţi raţiona, dacă veţi zice: “Ah, da, n-am ajuns încă, nu sunt pregătit, nu sunt şlefuit, nu, nu este pentru mine” şi atunci abandonaţi. Oh, là, là, nu trebuie să o spuneţi niciodată… Trebuie zis aşa: “In ciuda faptului că sunt mic, în ciuda faptului că sunt şlefuit, în ciuda… dar pentru că este atât de frumos, mă decid, mă lansez, mă hrănesc cu frumuseţea”. Atunci, da, veţi ieşi, analizaţi cum sunteţi acum, evident, vă veţi opri totdeauna în faţa frumosului, a ceea ce este splendid. Nu trebuie să ne oprim.

Atunci, veţi vedea, această pagină, întâi de toate, este ciudată. Priviţi ea descrie cărţi unde sunt toate plantele, toate florile, toate animalele, păsările, toate, o minune, munţii şi toate – am cărţi formidabile. Şi când văd altă regiune ce frumuseţe există, care le depăşesc pe acestea, atunci sunt obligat să spun, ei bine acestea pălesc. Atunci cei care se opresc asupra frumuseţii fluturilor, a peştilor, pe care i-am văzut, am călătorit în lume şi am vizitat toate acvariile şi ce am văzut ca splendoare, doar peşti şi toate astea, nimic nu se poate compara cu frumuseţea din înălţimi.

Atunci, vedeţi acum, pentru mine frumuseţea exprimă totul, perfecţiunea, deci inteligenţa, lumina, splendoarea, puritatea, simetria, muzica, parfumul, tot, pentru că altfel n-ar fi frumos, atunci acolo…, şi de aceea asociez cuvântul Dumnezeu, Dumnezeu pentru mine este o frumuseţe, o splendoare, o perfecţiune. Atunci dacă nu este frumos, ei bine, nu l-aş căuta, şi asta vă şochează. Atât timp cât există mulţi care-L caută pentru că este Omnipotent, pentru că este Atotputernic, pentru că ESTE, aşa… Iar eu, nu, eu Îl caut pentru că este Frumos. Pentru mine este Frumuseţea, am o slăbiciune pentru frumuseţe. Ce vrea să spună asta ? Vrea să spună că am o slăbiciune pentru perfecţiune. Foarte bine, trebuie să ai o slăbiciune ca asta, singura slăbiciune care este acceptată, care este tolerată, care este preconizată, care este glorioasă. Singura slăbiciune, să ai o slăbiciune pentru frumuseţe, dar nu pentru frumuseţea pe care oamenii o găsesc, nu, nu, nu, nu… Ei da vă voi spune cinstit, am văzut fete foarte frumoase, şi bărbaţi… nu am fost chiar uimit, n-am fost chiar prins, n-am fost… pentru că vedeam, căutam, vedeam alte lucruri mult mai departe, mult mai departe şi atunci, iată, asta m-a salvat, da, asta m-a salvat, întotdeauna asta, iubirea de frumos, ea m-a salvat până în prezent; dacă n-aş fi avut iubirea de frumos, de mult aş fi făcut… ei, m-aş fi simţit atât de înlănţuit, atât de legat, atât de angajat, că s-ar fi terminat cu mine, asta m-a salvat, iubirea de Frumos, da, da…

Şi, dacă veţi avea acelaşi lucru, veţi fi salvaţi şi protejaţi. Dar dacă nu aveţi acest simţ al frumosului, veţi merge ca un oarecare, cu o oarecare, şi atunci asta va fi, veţi fi complet abrutizaţi, murdari. Şi, toate acestea pentru că nu aveţi instinctul frumuseţii, da, nu căutaţi frumuseţea, libertatea, mergeţi cu primul venit, care bea, fumează, înjură. Există fete care preferă pe criminali, pe vagabonzi, iar oamenii minunaţi nu le spun nimic.

De ce oare, din timp în timp, se întâmplă şi la Marii Maeştri, care au o frumuseţe interioară puternică, au o figura urâtă, Socrate, de exemplu; şi Orfeu era foarte frumos, dar femeile l-au distrus. Dacă Marii Maeştri s-ar manifesta în plenitudinea frumuseţii ar fi distruşi, de aceea este preferabil să ai puţină frumuseţe. Chiar Peter Deunov a spus într-o zi: dacă aţi vedea adevărata frumuseţe a unui Maestru, aţi fi distruşi; trebuie să fiţi pregătiţi.

c