Labirintul interior, Labirintul de la Chartres

Exita o cale despre care unii nici macar nu stiu ca exista, aceasta cale este a sufletului, caci doar el o poate recunoaste si o poate urma. O Cale ce serveste intotdeuna unui Scop Inalt, calea initiatului. Cand suntem pregatiti sa o urmam si suntem pe punctul de a ne indrepta total catre constiinta, sufletul simte o chemare puternica, recunoaste si intelege simbolurile si semnele care il insotesc.  Ochii nu pot vedea totul. Dar sufletul da, mai ales atunci cand renunta la orice altceva l-ar putea opri sa vada.

Labirintul este strans legat de Calea Rosei, de Maria Magdalena numita si doamna Labirintului. Ii priveam chipul pe al carui fundal era desenat labirintul, il vedeam dar defapt „nu vedeam” inca.  Pana cand am vazut labirintul clar, mare, luminat. Au fost cateva momente cand nu cred ca am respirat, apoi am stiut ca trebuie sa ajung acolo.  Vroiam sa inteleg de ce este numit „Chemin de Jérusalem”, „Iherusalem” sau „Orasul lui Dumnezeu”.

Ma aflam in fata Labirintului desculta, gata inauntrul meu pentru iesirea din orice labirint. Catedrala ni se arata fiecaruia doar atat cat puteam vedea in acel moment. Era ca un vortex. Paseam cu totii intr-un ritm intens simtind in noi fiecare pas. Simteam curenti puternici in tot corpul si intampinam tot felul de experiente, exact ca in viata de zi cu zi: incercari, binecuvantari, revelatii. Tot ce venea din afara nu puteam controla, ci doar pasii, gandurile, emotiile. Iti amintesti si vezi lucruri incredibile, iar trairile sunt unice. Fiecare milimetru poarta o amprenta, un mesaj. Timp de doua zile am privit lumina dinauntru, asa cum vroia ea sa ni se arate.

La Chartres totul are acelasi scop – sa-l ajute pe pelerin sa gaseasca calea corecta si dovedita, sa-i dea firul Ariadnei sa-l conduca prin labirintul vietii.

Labirintul este compus dintr-un numar de simboluri care loveste cele mai profunde corzi ale subconstientului nostru – cercul, crucea si spirala. Prin aceste forme cruciale, labirintul este legat de lumea interioara a omului, de inconstientul colectiv Jungian si de motivele sacre ale majoritatii culturilor.

Cercul este forma primordiala a labirintului, care contine unsprezece inele si centrul cu sase petale. Forma de baza este un cerc mic in centru, cu unul mai mare in exterior.  Cele patru brate ale crucii sunt simbolul realitatii, care reprezinta cele patru puncte ale busolei, la fel cum patratul reprezinta incinta zidurilor orasului. Cand ne plasam mental in centrul crucii, simtim ca stim unde suntem, caci cu bratele intinse putem sa ne confruntam cu cele patru cai si ne putem localiza – suntem „centrati.

„Cetatea” cautarii pelerinilor, Ierusalimul mistic, are patru pereti si patru porti cu care se confrunta cele patru puncte cardinale, pentru ca in cel mai adanc subconstient al nostru al patrulea ne spune ca suntem „acolo”. In mod similar, altarul, unde il cunoastem pe Dumnezeu, este asezat pe patru picioare, in timp ce adevarul Sau este continut de patru Evanghelii. Paradisul are de asemenea patru pereti prin care sunt emise patru rauri, iar viata lui Hristos – Mantuitorul – are patru etape: conceptia, nasterea, rastignirea si invierea.

Jung  scrie ca “Intinderea cercului este unul dintre multele motive arhetipale care formeaza modelul de baza al viselor si fanteziei noastre. Ar putea fi chiar numit arhetipul integritatii. Din cauza acestei semnificatii, „quaternicitatea unuia” este o schema pentru toate imaginile lui Dumnezeu, asa cum este descris in viziunile lui Ezechiel, Daniel si Enoh. “

In Chartres acest simbol frumos este un pic mai complex, pentru ca exista si un cerc central tinut in suspensie de bratele crucii. Centrul este accesibil numai cu mare dificultate, la fel ca si in Gradina Edenului, care este separata de restul lumii de un spatiu foarte mare – uneori apa si uneori de un inel de foc. Cercul central din labirint este Rosa, „Mielul” descris in Apocalipsa ca fiind in centrul Ierusalimului ceresc. Tema intalnita si la Saint Sulpice in Paris. Trandafirul este unul din cele mai puternice simboluri preferate de alchimisti si pictori. Maria a fost numita ” Rosa Mystica ” in litania lui Loreto.

Mitul Minotaurului este simbolul fortelor noastre mentale incontrolabile. Theseus ucide Minotaurul, iar cu ajutorul lui Ariadna, iese din labirint, respectiv din confuzia simbolica a inconstientului. Numai firul Ariadnei ii poate arata drumul spre casa (om) , dupa ce  ucide fortele eului. In mod semnificativ, Ariadna este fiica imparatului, Anna…Diana sau insasi mama Zeita?

In Chartres „sentimentul” mitului ramane neschimbat, desi elementele pagane au fost alegorizate in forme crestine. Theseus devine pelerin, Minotaurul pacatele sale, iar Ariadna ramane Fecioara a carei mijlocire il ajuta pe pelerin sa-si gaseasca calea. Este un mit perfect de pelerinaj si, asa cum explica Jung, simbolizeaza aspectele eliberatoare ale imaginii mamei, mai degraba decat aspectele devoratoare, eliberand astfel omul de anima lui.

Usa stanga sau nordica a catedralei este reprezentata de cunoastere, in timp ce partea de sud este preocupata de intelegere. Mai intai sa stiti si apoi sa realizati – acesta este modul gnostic pe scurt. Labirintul de la Chartres era cunoscut sub numele de „Chemin de Ierusalim” sau liga – desi am tendinta sa cred ca aceasta ar putea fi o interpretare a pelerinilor cu privire la titlul mai potrivit de „loc”. Daca da, labirintul este calea catre locul, casa; sfintenia sau Nirvana, prin cunoasterea lucrurilor de la stanga si apoi de la dreapta.

Aici lumea iluziei (asa-numita lume reala) dispare si toata energia este adunata in starea ei initiala.

Acest punct de odihna perfecta este numit de catre alchimistii chinezi „Corpul de Diamant”. Diamantul, cea mai grea piatra care le taie pe toate celelalte, insa transluscenta este mobila, rapida. cest punct este plin de lumina.

Prin urmare, labirintul reprezinta cunostintele necesare pentru a ajunge la „centru”. Calea Chartres trece prin unsprezece cercuri. Unul este un numar destul de necrestin, desi Hristos a trait timp de 33 de ani – de unsprezece ori Trinitatea. Am putea sustine ca zece este cel mai perfect numar si ca unul este Totul, astfel incat unsprezece este perfectiunea lui Dumnezeu.

Geometria sacra folosita pentru a stabili centrul il reprezinta pe Hristos Mantuitorul care saluta pelerinul de succes. Cele sase petale reflecta figura perfecta cu sase fete si primul numar Perfect stabilit sub forma Trandafirului Paradisului a carui caliciu contine Dumnezeirea. Dar, spre deosebire de figura perfecta care este in mod normal inchisa fara punctul de intrare, centrul labirintului a fost deschis sa ne lase sa intram.

Este o experienta uimitoare de a umbla pe drumul labirintului cu multi alti oameni, pentru a fi constienti de ritmurile schimbarii ale cercurilor si restul lumii. Pelerinul trece cu adevarat de-a lungul firului Ariadnei pentru a ajunge la Paradis.

Fotografie care a surprins vortexul energetic.

Episcopul Auxerre care a fost student la Chartres, chiar inainte de a fi construit labirintul, a scris ca : numarul leaga toate lucrurile, guverneaza lumea, ordoneaza globul, deplaseaza stelele, leaga elementele si se casatoreste cu sufletele, cu trupurile, cu pamantul cu cerul.

Labirintul este calea omului, in timp ce altarul din est este al lui Dumnezeu. Noi toti vom simti decalajul dintre lumea noastra si cea transcendentala. De foarte multi  cealalta lume este refuzata, iar altii se apropie de misticism. Aceasta alta lume nu este perceputa de simturile noastre, ci raspundem la puterile ei – o stim in mod inconstient, ceea ce este acelasi lucru cu a spune ca o cunoastem mistic. In masura in care catedrala si labirintul din interiorul ei exprima aceasta unire mistica, cu atat mai tangibil devine spiritualul si cu atat mai mult este realitatea transcendentala.

Drumul catre Compostella, trece si el prin Labirint. Iar in cripta se afla o racla ce contine tuncia Fecioarei Maria (Sancta Camisa) pe care o purta cand l-a nascut pe Iisus. Legenda spune ca relicva a fost daruita in anul 876 de catre Carol cel Mare in urma unei presupuse cruciade la Ierusalim. Indiferent de origini, relicva a dat orasului Chartes un statut important, sute de pelerini venind de departe pentru a se ruga aici mai ales in ziua de 25 martie de Buna Vestire.

Mai multe masurători la Chartres corespund cu cele ale templului Marii Piramide si ale lui Solomon. Aici s-au facut ritualuri sacre din cele mai vechi timpuri. Legenda spune ca intr-o zi, un inger a aparut si a dat un mesaj preotilor druizi despre nasterea lui Hristos. Astfel, druizii au construit o statuie Maicii Domnului chiar inainte de nasterea lui Iisus ce le fusese anuntata.

O alta legenda veche spune ca soldații romani au atacat crestinii timpurii la altarul Maicii si i-au aruncat in fantana. Ei au devenit primii martiri crestini de la Chartres. Fantana se afla in continuare in cripta catedralei, impreuna cu peretii din aceeasi perioada.

In Chartres poti privi si admira peste 150 de vitralii magnifice, reprezentand in cea mai mare parte scene biblice cum ar fi Adormirea Maicii Domnului, ispita lui Hristos, Judecata de Apoi, Incoronarea Fecioarei, Moise. Catedrala a fost adaugata in lista monumentelor mondiale de catre UNESCO in anul 1979.

Dar orice pelerin nu doar observa … ci are sentimentul de a fi observat, prin numeroasele figuri inalte,  ale sfintilor, profetilor si apostolilor; statui cu regine si regi din trecut. Noi, cei de acum putem oare sa stim adevarata poveste a Catedralei de la Chartres?

Pentru mine a fost o experienta coplesitoare pe care inca o asez in suflet. Drumul Rosei a continuat la Saint Sulpice si Sacre Coer in Paris, si continua… urmatoarea destinatie plina de mister, deja ma asteapta.

Drumuri deschise oriunde v-ati afla!