Credea cu infocare un invatat ghidus
Ca cerul e ca oul, pamantul galbenus.
Fu intrebat”cum oare acest astru de tarana
In mijlocul boltirii e in stare sa ramana?
Precum atarna in aer o lampa solitara
Si care nici nu urca spre inalt, nici nu coboara?
Le spuse invatatul:”Cum cerul il atrage
din sase parti odata, sta in aer ca in gaoace.
Magnetului asemeni e-ntreg boltitul cer
La mijloc sta pamantul precum un glob de fier.”
I s-a raspuns „Cum oare vrea cerul cel curat
spre sine sa atraga pamantul cel spurcat?
Din sase parti odata respins e-acest pamant
La mijloc el ramane impins de cate un vant.”
Si tot la fel alunga desavarsitul duh
nevrednicele duhuri, lasandu-le-n vazduh
de lumile-amandoua respinse-ntotdeuna
Cum ratacira Calea, n-au parte de nici una”
Rumi