Intreaga natura s-a dezgolit de toate vesmintele. Intreaga suflare este intr-o forfota continua. In mica mea camera cu vedere la parc este o liniste perfecta.  Inca port cu mine imagini care mi se deruleaza prin minte despre ultimele vise. Locuri in care nu am fost niciodata in aceasta lume dar imi sunt atat de familiare.  Am adus odata cu visele o simtire a omului binecuvantat.  Sunt imagini ale unei alte lumi, lumea sufletului meu.

Cand eram copil visam atat de mult incat simteam ca traiesc in doua vieti. Apoi cand am inceput sa lucrez, am inceput sa visez din ce in ce mai rar, pana cand nu am mai visat…  Lumea in care traim mi-am spus, imi fura visele. In spatiul viselor, fiecare este un creator.

Este o bucurie sa poti visa si sa poti simti plenar lumea sufletului tau, o lume divina care te sustine, care te creeaza. Visul este o forma de exprimare a tot ceea ce esti. Multi imi spun : „Nu imi mai amintesc visele… „  Ori eu cred, ca atunci cand incetezi sa mai visezi, iti pierzi identitatea.

Cel mai pretios lucru este propria fiinta. Iar de mici am fost invatati sa cautam sa descoperim lumea dinafara noastra si nu pe noi insine. Am fost invatati ca trebuie sa facem o facultate si nu sa ne urmam vocatia. Am fost invatati ca trebuie sa ne casatorim si sa facem copii si nu cum sa iubim pe celalalt. Am fost invatati sa avem case si nu sa ne gasim locul in lume sau cum sa creem valori.

Am cautat asemanari, modele si apoi am cautat sa ma vindec. Aveam atat de multe rani incat la un moment dat imi pierdusem speranta, eram cufundata intr-o bula si nu vroiam sa mai ies de acolo. Durerea mi-a deschis poarta catre celalata lume din dorinta de a supravietui. Aceasta lume nu ma putea primi, nu ma putea accepta. Asa am ajuns acolo.

Am incercat sa ma cunosc prin ceilalti, am cautat modele, dar unele imi erau prea mari altele prea mici, iar alte modele nu mi se potriveau de loc.  Cand am incetat sa mai caut si sa fiu eu insami, am inceput sa exist cu adevarat si sa exprim ceea ce vad si ceea ce simt, fara sa mai am nici o retinere.  In mine am deschis poarta catre divinitate, catre maestrii, sfinti, ingeri. O lume incredibil de frumoasa.

In aceasta lume interioara gasesc raspunsuri, vindecare, sustinere, intelepciune, ma rog neincetat. Dumnezeu ne vorbeste inauntrul fiintei noastre, ne inspira, ne creeaza mii de oportunitati pentru a intelege perfect Voia Lui.  Cand il respiri pe Dumnezeu, cand il canti pe Dumnezeu, cand il mananci pe Dumnezeu, cand faci dragoste cu Dumnezeu, cand tot ceea ce faci Il include si Il exprima, prezent, trecut si viitor sunt toate impreuna. Ajungi la punctul zero, punctul din care totul devine posibil, iar singura stare in care te gasesti este aceea de libertate.

Am ales libertatea.