Creatia se exprima pe sine prin Gratie, divina legatura dintre cer si pamant. Ultimii sapte ani au insemnat pentru mine o continua transformare spirituala iar in ultima perioada am simtit sa lucrez mai mult inauntrul meu si mai putin in afara mea. Am simtit mai mult nevoia sa contin, sa imi descopar lumina si umbra, sa imi aflu divinitatea si apartenenta, sa creez in mine insami, sa unesc partile ce m-au separat de intreg. Si pe masura ce deschid aceste „porti” din mine simt cat este de important pentru noi toti sa fim in adevar si in legea iubirii.

Ca un raspuns la lucrarea mea interioara, am primit chiar aseara acest film-mesaj despre Mama noastra Divina, Maria care isi petrece ultimile clipe pamantesti alaturi de Petru si apostoli. Impartasesc cu voi acest film si va urez o duminica in Pace si Gratie Divina.

„Era ca si cum o lumina stralucitoare chiar din lacasul tronului din cer stralucea direct asupra mea, ce ma insotea oriunde ma duceam, si totusi, peste tot, era întuneric… Un fel de întuneric precum n-am mai vazut. Un întuneric ce numai aceasta lumina il patrundea. Si era atata singuratate in lumina. Dar lumina aceea era singura ce ma linistea. Petru: De ce nu le-ai spus?
Maria : Credinta nu înseamna explicarea lucrurilor cu amanuntul. Este vorba despre a trai si a respira si a merge spre acea lumina care este deasupra noastra. Dar vom suferi in lumina. Uneori, sufletele noastre vor fi secate pana in cele mai adanci radacini. Ne vom ofili si vom creste anevoie pana cand nu vom mai putea pasi. Lumina va slabi pana la cea mai mica licarire, ajungand la fel ca un graunte de nisip pe malul marii. Dar lumina nu va disparea niciodata. Acest drum catre credinta duce la o promisiune… Promisiunea ca nu vom fi  niciodata abandonati.

Chiar si dupa ce ingerul mi-a vorbit, am fost profund rascolita, cum de s-a putut asa ceva? Dar in inima mea, am auzit deja raspunsul. Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu. Imi amintesc ca eram mai vie decat am fost vreodata. Era ca si cum pana in ziua aceea traisem parca o viata doar pe jumatate.”

Gratia coboara numai dupa o profunda transmutare, este precum curcubeul dupa o mare furtuna si aduce cu sine o mare transfigurare. Gratia este insusi suflul Divin. Oriunde exista suferinta exista si potentialul pentru Gratie.

(click pe imagine pentru a viziona filmul)