Ar trebui sa intelegem ca apartinem unei constiinte cosmice unice, un imens ocean energetic ce contine toate gandurile, cuvintele si faptele noastre. Suntem o mare familie iar ceea ce va fi, depine de fiecare din noi, chiar din acest moment…

Maestrul Omraam Aivanhov in 5 septembrie 1984 : „Unii se întreabă de ce nu se hotărăşte Cerul să intervină pentru a schimba lumea. Bineînţeles că o poate face, dar fără consimţământul şi bunăvoinţa oamenilor ar fi inutil. Ei nu vor înţelege, nu vor aprecia şi vor distruge repede această ordine instalată de Cer. În vreme ce, dacă această dorinţă ar veni din ei înşişi, datorită suferinţelor îndurate, a lecţiilor primite, dacă ei şi-ar dori cu adevărat să schimbe starea lucrurilor, atunci lumea invizibilă va declanşa alte forţe, alţi curenţi, alte energii şi totul se va schimba. Dar acest impuls trebuie să vină de la oameni, ei fiind aceia care trebuie să hotărască împreună cum să lucreze ca să obţină intervenţia forţelor cosmice. Dacă ei nu vor insita, nimic nu se va întâmpla, inteligenţele sublime nu se vor hotărî niciodată să se amestece în treburile oamenilor numai din simpla plăcere de a se amesteca, fiindcă numai oamenii sunt aceia care ar trebui să le ceară acest lucru.

Oamenii trebuie să fie ajutaţi, hrăniţi, găzduiţi, curăţaţi, dar în Univers, în natură, mai există ceva deasupra noastră care ne-a trimis pe pământ, iar aceasta este lumea invizibilă: Îngerii, Arhanghelii, Puterile Naturii sau Domnul Însuşi, Inteligenţa Cosmică – numiţi-le cum doriţi – care ne cer să evoluăm, să avansăm, să invingem toate greutăţile ca să ne asemuim Divinităţii, să devenim asemenea Ei, dezvoltând în sinea noastră forţe, inteligenţe, capacităţi ale voinţei, ale conştiinţei. Oamenii nu realizează însă acest lucru, ei nu vor să dezvolte nimic în fiinţa lor, îşi doresc numai plăcerile şi posesiile materiale. Dar Inteligenţa Cosmică observă situaţia şi îi supune la încercări, la suferinţe, la tot felul de inconveniente, la boli, pentru ca ei să se hotărască, în sfârşit, să învingă, să suporte, să depăşească totul, adică să se dezvolte în interiorul fiinţei lor. Iată însă că nici încercările, nici bolile nu ajung să îi cuminţească pe oameni ca să le arate că există ceva în interiorul lor, adică spiritul, sufletul lor, faptul că ei trebuie să devină strălucitori, luminoşi, extraordinari. Nu, ei doresc să trăiască pe pământ ca animalele, de aceea încercările există, bolile apar, tristeţea se aşterne, tot ce este diabolic iese la iveală, fiindcă oamenii nu au înţeles încă…

Dar aici, noi am înţeles că există altceva de făcut, că trebuie să lucrăm asupra altor lucruri, şi atunci totul se va schimba, se va îndrepta. Oamenii nu ştiu ce înseamnă armonie, să fii în acord, să respecţi anumite forţe, lucruri existente în natură, în Cosmos, să te sincronizezi, să te uneşti, să vibrezi în armonie; totul este haotic, dezordonat, asimetric în fiinţa lor, în celulele lor, în atomi, în electroni, fiindcă nu s-au gândit la toate acestea; haosul se instalează în fiinţa lor şi vibraţiile atomilor schimbă evoluţia electronilor, reflectându-se apoi asupra celulelor organismului, a organelor şi astfel apar şi suferinţele.

Nimic nu se produce fără o motivaţie, fiindcă în natură, în univers, există forţe puternice care dirijează totul. Există ceva ce pune întreg universul în mişcare. Învăţământul nostru aduce şi el ceva nou ca să schimbe derularea lucrurilor, să schimbe lumea. Oamenii îşi pun întrebarea de ce Cerul nu intervine ca să îi schimbe dacă el există cu adevărat… ?Este spus, el o poate face, dar va fi inutil atât timp cât oamenii nu vor înţelege mare lucru din aceste schimbări. Când oamenii primesc ceva din exterior fără să fi depus în prealabil strădanii deosebite ca să-l obţină, ei nu vor aprecia acest lucru. Vor aprecia numai atunci când se vor fi străduit cu adevărat, iar cei care ne-au trimis pe pământ cunosc foarte bine aceste lucruri. Altminteri, oamenii nu vor înţelege niciodată să lucreze cu armonie, cu iubire, cu bunătate, cu puritate, cu lumină, ei nu au învăţat acest lucru.

Există legi pentru căldură, pentru frig, pentru aer, da, există legi dar toate aceste legi se pot rezuma, se pot condensa în câteva principii. Există deci lumea principiilor care este lumea divină, există lumea legilor, care este lumea astrală, spirituală şi există lumea fizică ce este reprezentată prin fapte. Ei bine, toate acestea trebuie cunoscute. Când ne aflăm în planul fizic, facem anumite lucruri cu ajutorul inteligenţei, al faptei, al cuvintelor, al privirilor. Declanşăm astfel anumite lucruri pentru creaturile din lumea invizibilă. Atunci când vă gândiţi, când simţiţi, se întâmplă acelaşi lucru, provocaţi anumite entităţi, anumite puteri, există deci o legătură, de aceea se spune că lumea invizibilă nu se amestecă în aceste lucruri. Lumea invizibilă este aceea care se amestecă pentru a vă pedepsi sau pentru a vă recompensa, pentru a vă arde sau pentru a vă vindeca, pentru a vă salva.

Totul este aşa în viaţă, cel mai mărunt lucru, un cuvânt, un singur cuvânt, un gest, o mişcare, un gând poate provoca anumite lucruri în univers, în viaţă, şi apoi apar rezultatele, pedepsele, suntem distruşi sau recompensaţi de lumea legilor, de lumea invizibilă. Chiar dacă nu putem observa aerul, magnetismul, căldura, forţa vitală, gândul, sentimentul, conştiinţa, ei bine, ele există, aceasta înseamnă lumea invizibilă, iar dacă o nesocotim devenim cei mai mari neştiutori. Totul este invizibil, ceea ce este vizibil reprezintă prea puţin, imensitatea este invizibilă, la fel şi măreţia, puterea, tot ceea ce este esenţial, dar oamenii nu realizează toate acestea, ei critică, îşi dau cu părerea şi astfel omenirea este condusă de nişte neavizaţi. Deasupra acestor legi se găsesc entităţile cele mai spirituale, divinităţile: Îngerii, Arhanghelii care nu se amestecă, lăsându-i liberi pe oameni, legile fiind acelea care îi judecă pe aceştia din urmă fără milă atunci când nu sunt înţelepţi. În vreme ce, entităţile spirituale se află foarte sus şi pot face totul. Dar depinde de consimţământul nostru şi al existenţei unei ordini în lume, adică ca lumea să poată trăi în pace, lipsită de războaie, de devastări, de limite, de ostilităţi; acest lucru nu reprezintă ceva individual, el este colectiv. Oamenii au fost însă educaţi să lucreze individual, personal, chiar şi diferitele religii au făcut-o în acest sens, dar lumea întreagă nu s-a îndreptat, deşi există atâţia indivizi perfecţi, savanţi, clarvăzători… Ei nu au înţeles că pentru Împărăţia Domnului, pentru Epoca de Aur este necesară colectivitatea, nu fiinţe independente, separate, izolate care fac ceea ce îşi doresc menţinând omenirea în mizerie.

Inteligenţa Cosmică a decretat însă ca orice creatură să nu-şi poată afla împlinirea niciodată, orice ar face, în egoism şi singurătate: fiindcă în sinea ei va fi mereu vid, sărăcie, mizerie, slăbiciune, nelinişte, chiar dacă în exterior ar poseda cele mai mari comori. Inteligenţa Cosmică a hotărât că toţi aceia care vor lucra pentru semenii lor, prin abnegaţie, sacrificiu şi renunţare, să-şi poată afla împlinirea ce poate purta numele de splendoare, fericire, bucurie, inspiraţie. Unii oameni au terminat studii înalte, dar sunt cei mai trişti şi nefericiţi, în vreme ce alţii, foarte simpli, au lucrat pentru această idee şi şi-au aflat împlinirea… A venit vremea să ne orientăm asupra unui lucru măreţ, nobil, imens ca să ne aflăm împlinirea în propria fiinţă. .

Ar mai fi multe de spus despre felul cum trebuie să lucraţi, cum să propagaţi această lumină, şi apoi mai trebuie să ştiţi că, făcând toate acestea, veţi declanşa lucruri celeste, entităţile cereşti vor vedea că lucraţi pentru un ideal înalt şi se vor hotărî să vă apere, să vă ajute, să vă vindece, să vă înfrumuseţeze, altminteri vă vor lăsa în voia soartei şi nu veţi reuşi mare lucru bazându-vă numai pe forţele voastre, cu excepţia câtorva împliniri materiale. Iată de ce, dacă lucraţi pentru lumină, pentru noul Învăţământ, pentru pace, pentru Epoca de Aur, vă veţi pregăti un viitor extraordinar. Iată ceea ce ar trebui să înţelegeţi cu toţii, aceste adevăruri foarte importante, dar de mii de ani nu s-a propagat decât doctrina “fiecare pentru sine şi Dumnezeu pentru toţi”. Nu, Dumnezeu nu este cu toată lumea, El îi părăseşte pe cei foarte egoişti. Când lucrezi cu individualitatea în locul personalităţii există alte puteri ce se pun în mişcare, de o altă anvergură şi rezultatele sunt de nedescris. Iată noul care va veni, dar dacă nu aţi învăţat nimic în prealabil, cum să meditaţi, cum să cântaţi, cum să înţelegeţi, cum să va comportaţi, cum să iubiţi, cum aţi vrea să înţelegeţi noile vibraţii, noile metode, noul Învăţământ ? Vă va trebui un anumit timp pentru a simţi, pentru a înţelege, pentru a vă adapta, pentru a vibra, şi în acel moment veţi putea spune ce este cu adevărat fraternitatea, ce reprezintă ambianţa, altminteri veţi judeca totul după vechile criterii.

Oamenii nu realizează de ce aici noi cântăm, de ce păstrăm anumite momente de linişte, de ce vibrăm împreună pe aceeaşi lungime de undă formând laserul spiritual; tocmai ca să trezim conştiinţa întregii lumi gândindu-ne la lumină. În timp ce alţii, care nu cunosc aceste lucruri, venind pentru întâia oară aici, ne deranjează, ne tulbură lucrarea laserului fiindcă nu vibrează la unison. De aceea eu nu invit aici pe oricine; trebuie mai întâi ca persoana respectivă să facă în prealabil o lucrare de purificare, de curăţenie interioară, trebuie să înveţe, să se îmbrace în “alte haine”, altminteri îi va deranja pe ceilalţi care nu vor mai putea trăi anumite senzaţii, legătura cu Cerul. Există multe alte locuri pe pământ pentru oamenii obişnuiţi, dar aici ne trebuie oameni pregătiţi să ajute întreaga omenire şi să trimită în întreaga lume ideile noastre ce vor fi primite de milioane de oameni, la început în mod inconştient, dar într-o bună zi cu toţii vor izbucni într-un strigăt comun pentru pace !…”