Mi-am amintit cat de frumos este cerul noaptea. Stateam noaptea in curte in iarba necosita si atingeam cu mana stelele. Cand am terminat scoala imi era teama sa ma mai plimb prin padure, apa raului era mult prea rece, iar stelele nu se mai vedeau de luminile orasului.  Am plecat cu ceva important din scoala: cu lectii care nu erau ale mele si pe care m-am incapatanat sa le inteleg, cu directii care nu mi-au apartinut niciodata, cu metode care nu ma invatau dar care mi-au creat forme si tipare. Am tot invatat pana mi-am dat seama ca ceea ce aveam nevoie sa invat nu m-a invatat nimeni, a trebuit sa invat singura: sa privesc cerul si sa ating cu mana stelele.