O noua zi

Simteam cum ceva inauntrul meu moare putin cate putin in fiecare zi. Simteam cum imi este din ce mai greu sa mai pot pastra puritatea si inocenta in fiinta mea. Fiecare pas al meu in lume ma aducea si mai mult in nevoia de a ramane doar eu cu mine, eu si linistea lumii mele. Dar am pasit cu curaj si mi-am asumat orice abis chiar daca am pierdut cate putin.. cate o parte din mine. Dar mi-am dorit sa ma regasesc.

Ma durea atat de tare lipsa mea incat nu mai aveam puterea de a ma chema inapoi. Eram in mii de zari, dar un licar, o minune se aprinde in mine in fiecare seara. Fiica mea care inca nu stie decat cateva cuvinte, imi arata in fiecare seara luna, ii spune pe nume, apoi imi reaminteste ca eu sunt “mami”.

Acum multi ani … era o fetita care noaptea cauta stelele si luna, care stia… desi inca nu invatase multe lucruri despre lume. Am adormit purtand cu mine acea amintire si mi-am spus “Doamne fa ce vrei cu mine”.

M-am trezit, dar priveam prin alti ochi, printr-o o alta constiinta. Ceva inauntrul meu s-a schimbat. Am lasat conducerea propriei fiinte Celui Mai Presus de Toate.

Fiecare examen al vietii este un antrenament a ceea ce va urma. Sa nu ne oprim din a crede in visele noastre, din a aduce inocenta si puritatea inauntrul nostru, maine va fi o noua zi….