„Viaţa ta e un dezastru!” a spus El fără să-şi întoarcă faţa spre mine. „Pot să simt asta din felul în care ai intrat, după felul în care mergi şi, mai presus de toate, din duhoarea emoţiilor tale. Eşti o mulţime, un conglomerat de gânduri. Spre ce te îndrepţi odată ajuns într-o astfel de stare? Sfărmat în mii de cioburi cum eşti, abia de reuşeşti să duci viaţa unui slujbaş.”

„Nu sunt slujbaş”, am replicat tăios, apărându-mă parcă de un atac fizic neprevăzut. Indiferent cine ar fi fost această persoană, mi se părea potrivit să păstrăm distanţa. Dar impactul cuvintelor mele se pierdu de parcă ele s-a fi lovit de nişte pereţi vătuiţi. Cuprins de o teamă nemaiîntâlnită, m-am străduit să-mi găsesc vocea, ca să-i răspund:
„Sunt director!”

Tăcerea prelungă ce s-a aşternut apoi a devenit apăsătoare şi mi-a pătruns până în miezul fiinţei. După un interval, care mi-a părut o eternitate, am auzit din nou vocea: „Cum îndrăzneşti să spui «Eu»?”, a zis pe un ton dispreţuitor, care m-a lovit ca o palmă peste faţă. „În lumea mea, să spui «Eu» este o blasfemie. «Eu» este conflictul pe care îl porţi înăuntrul tău… «Eu» este o peşteră a minciunilor. De fiecare dată când exprimi unul din «micile tale euri», minţi. Doar aceluia care se cunoaşte pe Sine, aceluia care este stăpânul propriei vieţi….. aceluia care deţine o adevărată intenţie i se permite să spună «Eu».” A urmat o pauză. Când a început să vorbească din nou, cuvintele Lui sunau chiar mai ameninţător.

„Daca mai rosteşti vreodată «Eu», nu ţi se va mai permite să revii aici niciodată! Observă-te! Descoperă cine eşti! A fi o fiinţă multiplă înseamnă a fi prins în capcana unui ireal sistem de false credinţe şi minciuni pe care l-ai creat tu însuţi şi din care nu ai scăpare. Absenţa unităţii ne aruncă în carcera ignoranţei, a fricii şi a distrugerii de sine, provocând boli, degradare, violenţă, cruzime şi războaie în lumea exterioară. Lumea este aşa cum o visezi…. este o oglindă. În lumea exterioară îţi vei găsi propria reflectare, lumea pe care tu ai creat-o, pe care tu ai visat-o. În lumea exterioară te vei găsi pe tine. Du-te în lume şi vezi cine eşti. Vei descoperi că ceilalţi sunt imaginea reflectată a minciunii care trăieşte în tine, a compromisurilor, a ignoranţei tale. Schimbă-te!….şi lumea se va schimba. Tu creezi o lume bolnavă şi apoi ţi-e teamă de propria ta creaţie, de violenţa pe care tu singur ai zămislit-o. Crezi că lumea e un dat obiectiv… dar lumea este aşa cum o visezi. Pătrunde în lume şi acceptă-te! Întâlneşte-i pe sărmanul, pe violentul, pe leprosul pe care îi porţi înăuntrul tău. Acceptă-i….. nu-i nega, nu-i judeca…. Abandonează-te lumii tale. Pleacă şi acceptă în mod conştient ce ai creat: o lume rigidă, ignorantă… lipsită de viaţă. Puterea unui om constă în abilitatea lui de a se desăvârşi, în timp ce, simultan, se abandonează sie însuşi.”

Brusc, vocea Sa a căpătat tonalitatea aspră a unei porunci. „În prezenţa Mea… hârtie şi stilou!”, îmi porunci El „Să nu le uiţi niciodată!” Tonul Său autoritar şi acea schimbare bruscă a subiectului m-au deconcertat, dar confuzia mea s-a transformat imediat în frică, iar apoi în panică. M-am simţit de parcă deasupra mea plana o ameninţare cu moartea. Toate simţurile mele erau la paroxism când am auzit vocea Lui, devenită un şuierat puternic: „Acum trebuie să notezi. Hârtia şi stiloul vor fi salvarea ta!”, a spus El. „Notează cuvintele Mele, deoarece aceasta este singura cale prin care ţi le vei aminti….Scrie! Aceasta este singura modalitate prin care poţi să aduni laolaltă rămăşiţele împrăştiate ale existenţei tale.”

Apoi, de parcă nu se întrerupsese deloc, a reluat ultima afirmaţie şi a replicat: „Un director este un angajat care-şi dă silinţa să creadă în ceea ce face; el promovează o convingere… este preotul unui cult, indiferent cât de mediocru, care îi dă un sentiment de apartenenţă la ceva şi iluzia de a urma o cale. Dar tu nu ai realizat nici măcar aşa ceva! Gândurile, senzaţiile şi dorinţele, în absenţa unei intenţii, sunt ca nişte aşchii aleatorii ale Fiinţei, iar tu eşti un fragment fără sens, aflat la mila universului.”

Acele cuvinte cădeau asupra mea ca un duş rece, neaşteptat, lăsându-mă fără suflare. Temperatura părea că a scăzut cu câteva grade, iar eu îngheţasem. O jenă profundă, cum nu mai trăisem niciodată în viaţă, mă sfredelea cu o încetineală crudă. Am tresărit la sunetul vocii Sale în urechea mea, atât de aproape, încât i-am putut auzi respiraţia. Vocea Sa era un murmur răguşit şi aspru.

„În triburile indiene din America exista o castă de bărbaţi pe nivelul cel mai de jos al scalei sociale: bărbaţi care nu erau nici shamani, nici războinici, care nu vânau şi nici nu contau în competiţia pentru ranguri sau femei. Acestora li s-au repartizat cele mai umile şi mai dificile slujbe. Sunt cei care au dat înapoi de la încercările ce presupuneau curaj şi integritate.” Aici s-a oprit. Apoi, deodată, s-a repezit la mine. Am rămas paralizat şi nu puteam să împiedic sau să anulez acea izbucnire. „În orice trib, primitiv sau
modem” a şoptit fioros „acela este locul tău, pe cea mai joasă treaptă ierarhică.”

Izbucnirea lui m-a lovit în mijlocul pieptului. Ruşinea era de nesuportat. Acum nici nu-mi mai doream ca el să termine – voiam doar să scap, să găsesc suficientă putere ca să-i întorc pur şi simplu spatele şi să dispar. Măcar de ar fi sunat telefonul sau ceasul deşteptător, ca să mă scoată de acolo. Dar eram incapabil să clintesc vreun muşchi. O lege inviolabilă acolo, în lumea Visătorului, nu-mi permitea să ridic niciun deget sau să respir fără demnitate. „Ştiu că ţi-ar plăcea să evadezi din acest vis”, a continuat El nemilos. „Dar Eu sunt Realitatea. Viaţa ta, pe care tu o consideri concretă şi lumea ta, pe care crezi că ai ales-o singur şi în care crezi că tu ești cel care face alegeri şi ia decizii, ele sunt ireale… ele sunt un coşmar îngrozitor. Să te căsătoreşti, să ai copii, să-ţi construieşti o carieră, să cumperi o casă, să câştigi bani, să fii admirat şi respectat de ceilalţi… toate lucrurile astea în care ai crezut… toate acestea sunt fetişuri lipsite de sens, pe care le-ai venerat şi le-ai plasat deasupra a orice altceva. „Doar «visul» este real”, a întărit El. „«Visul» este cel mai adevărat lucru din câte există. Învaţă să te mişti în această lume a realităţii. Aici, obiceiurile
şi convingerile tale, vechile tale coduri, nu se mai aplică…Ceea ce numeşti tu realitate este doar o aparenţă, care trebuie complet răsturnată. Nimic din vechea lume nu te poate însoţi. Va trebui să înveţi un nou fel de a gândi, de a simţi, de a respira, de a acţiona şi de a iubi… „

„Ai trăit o viaţă lipsită de sens… o viaţă dureroasă. Ascuns în spatele unei slujbe, sub iluzia protectoare a salariului, n-ai făcut altceva decât să perpetuezi pauperitatea şi suferinţa lumii”, a diagnosticat El, cu o voce domoală, dar totuşi severă, ca şi cum evalua nişte pagube grave. „Viaţa este prea valoroasă pentru a o risipi în dependenţe şi prea scumpă ca să o pierzi! A venit vremea schimbării!”

O scurtă pauză a dat greutate cuvintelor care au urmat. „Este momentul să renunţi la viziunea ta conflictuală asupra lumii. Este timpul să laşi să moară tot ce nu poate supravieţui. A venit vremea să te naşti din nou. Este momentul pentru un nou exod şi o nouă libertate. Este cea mai importantă aventură pe care şi-o poate imagina un om: redobândirea integrităţii sale pierdute!”

Ochii mei nu se obişnuiseră cu semiîntunericul încăperii. Afară, zorii zilei risipiseră întunericul nopţii. Grinda groasă de mahon, care se sprijinea pe cadrul de piatră al șemineului, a fost deodată atinsă de o rază de soare. Sculptată în litere mari gotice şi poleită cu aur, am citit inscripţia: Visibilia ex Invisibilibus.”

Fragment din cartea „Scoala Zeilor” Stefano Elio D`Anna, Editura „Cartile Elena Francisc”.„Nu suntem fiinţe materiale aflate în căutarea experienţei spirituale, ci fiinţe spirituale care şi-au asumat experienţa de a fi umani. Acest adevăr a traversat istoria şi a supravieţuit până astăzi, în timpurile marii transformări interioare. Umanitatea îşi aminteşte nu atât „cine” este, ci mai curând „ce” este. Zeii a căror conştienţă de Sine a fost acoperită, timp de milenii, de voalurile iluziei, încep să-şi amintească. Aceasta este transformarea.

O carte pe care nu o vei lasa din mana imediat ce incepisao citesti!