AZAR este „Piatra filozofală” dar nu o piatră în sensul obişnuit al acestui termen, ci o expresie alegorică, însemnând principiul înţelepciunii pe care filozoful, care a căpătat-o prin experienţă practică (nu cea care reprezintă doar speculaţie teoretică asupra ei) se poate sprijini cu încredere, aşa cum s-ar sprijini pe valoarea unei pietre preţioase, sau ca şi cum ar avea încredere într-o stâncă trainică, pe care şi-ar aşeza temelia casei lui (spirituale).

Paracelsus spunea : „Cunoaşterea pe care suntem îndreptăţiţi să o căpătăm nu este limitată la hotarele ţării noastre şi nu vine după noi, ci aşteaptă să pornim noi înşine în căutarea ei. Nimeni nu devine un maestru al practicării profesiunii sale în propria-i casă, şi nici nu va găsi un profesor într-ale secretelor Naturii în colţurile camerei sale. Trebuie să căutăm cunoaşterea acolo unde este de aşteptat s-o găsim; atunci de ce ar trebui dispreţuit omul care pleacă în căutarea ei? Cei care rămân acasă poate că vor duce o viaţă mai uşoară şi vor ajunge la o stare materială mai bună decât acei care călătoresc dintr-un loc într-altul, dar eu niciodată nu voi dori să trăiesc confortabil şi nici să mă imbogăţesc. Fericirea este mai bună decât bogăţia şi fericit e acela care umblă de colo colo, neavând asupra lui nimic căruia să-i poarte de grijă. Cel care doreşte să studieze cartea Naturii trebuie să calce cu propriile-i picioare paginile ei. Studiem cărţile privind literele din care sunt alcătuite; Natura o studiem cercetându-i conţinutul preţios în fiecare ţară. Fiecare parte a lumii constituie o pagină din cartea Naturii, şi toate paginile la un loc alcătuiesc cartea ce conţine marile ei revelaţii”.

„Cititul nu te poate face niciodată medic. Medicina este o artă şi ea necesită practică. Dacă ar fi de ajuns să vorbim latina, greaca şi ebraica pentru a deveni un medic bun, atunci oricine ar putea să-l citească pe Livius pentru a ajunge un mare comandant de oşti. Am început să-mi desăvârşesc arta imaginându-mi că nu există nici un profesor în toată lumea capabil să măînveţe, şi că a trebuit să capăt eu însumi cunoştinţele în acest scop. Cartea pe care am studiat-o a fost cartea Naturii scrisă de degetul lui Dumnezeu, şi nicidecum pe cea a scribălăilor, căci aceştia aştern pe hârtie fleacurile din capul lor, şi cine poate să deosebească adevărul de neadevăr? Cei care mă acuză se plâng că n-am intrat în templul cunoaşterii pe «uşa oficială». Dar care este adevărata uşă oficială: Galenus,Avicenna sau Natura? Eu am intrat pe uşa Naturii: lumina ei, şi nu lampa unei farmacii mi-a luminat calea”.

Un drum inspirat in cautarea propriului azar si o duminica frumoasa!