Mi-am intins limitele pana aproape de epuizare., pana la nici o limita  … Am ales sa fiu tot ce sunt… o ”biata raza scaparata” dintre pamant si cer… Un univers si lumea toata. Am ales sa traiesc viata palpitant si intens, pentru a ajunge la mine insami si la Cel mai presus de Toate. Si a meritat fiecare secunda. Nebunesc, copilaresc uneori, dar atat de lumesc!

…si Iata-ma ca am ajuns din nou intr-un alt punct… am inchis ochii si mi-am reamintit cum este sa fii un copac, apoi o pasare, o piatra,  un cristal, o parte din soare si chiar un astru. Ma inaltam si experimentam viata prin aceeasi ochi, prin ochii tuturor. Mi-am dat seama ca pot fi oriunde, privind prin oricine, prin mine, prin tine, chiar acum.

M-am unit cu Intregul si am ramas in acesta unire. Ma simt Intregul, am Tot dar nici un Tot nu imi apartine.