Sfanta impartasanie (Euharistia sau Cuminecatura) este Taina in care, sub chipul painii si al vinului, se impartaseste crestinului insusi Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci, infatisandu-se totodata, real si nesangeros, jertfa de pe Cruce a Mantuitorului.

Aceasta Sfanta Taina a oranduit-o insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care nu numai ca a vorbit despre ea, ci a si infaptuit-o insusi, in ajunul rastignirii Sale. Dupa ce a mancat cu apostolii Sai, luand o paine si rugandu-se Tatalui ceresc, a binecuvantat-o si, frangand-o, a zis: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu”. Apoi a luat un pahar si, dupa ce a multumit, le-a dat zicand: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei, 26, 26-28; Marcu, 14, 22-24). “Sa faceti lucrul acesta intru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19-20).

Iata cum Mantuitorul a poruncit ca acei ce vor sa aiba viata vesnica sa-I manance Trupul si sa-I bea Sangele sub forma painii si a vinului, painea si vinul sfintite prin slujba sfanta catre Tatal, prin rugaciuni si cantari de lauda (Matei, 26, 26-30; Marcu, 14, 22-26).

Iar aceasta minune a minunilor – ca painea si vinul sa fie prefacute in Trupul si Sangele Domnului, spre a le manca si a le bea crestinii – a fost data spre savarsire numai apostolilor Sai, episcopilor si preotilor hirotoniti prin alegerea si punerea mainilor preotesti (Tit, l, 3-9). Crestinii ceilalti – oricat de buni ar fi ei inaintea lui Dumnezeu si oricate minuni ar face – nu pot savarsi Taina “frangerii painii”, ci numai episcopii si preotii. Acest lucru este dovedit in mod limpede de Scriptura Vechiului si Noului Testament. Astfel, in Legea Veche, Dumnezeu a oranduit preot pe Aaron si pe copiii copiilor lui, din neam in neam, pana avea sa vina Mesia Hristos, iar cei ce au indraznit sa slujeasca fara sa fie din neamul lui Aaron preotul au fost pedepsiti groaznic (Num., 3, 10; 16, 1-50; I Regi, 13, 1-14; II Par., 26, 16-18). In Noul Testament, Domnul nostru Iisus Hristos, schimband preotia si Legea Veche (Evr., 7, 12), a oranduit preotia noua ca putere de a lucra cele sfinte si de a ierta pacatele – ca si El insusi – celor ce se pocaiesc (Ioan, 20, 19-2Apoc., 1, 6; 5, 10; II Cor., 5, 18-20, I Cor., 4, 1; Ps. 13, 9-16).

Astfel, aceasta minunata hrana – Trupul si Sangele Domnului – se daruieste numai prin preotii crestinii. Cine vrea sa se mantuiasca merge la Biserica; si primeste, chiar si cei ce n-au bani, caci se da in dar (Isaia, 55, 1-13; Mal., 1, 11; Apoc., 21, 6; Rom., 5, 14-16). Sfantul apostol Pavel spune: “Paharul binecuvantarii pe care-l binecuvantam nu este, oare, impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu trupul lui Hristos?” (I Cor., 10, 16). Da, nu este o inchipuire, caci cine nu are aceasta credinta este ratacit si nu are mantuire (cf. Rom., 14, 23). Despre acest sange euharistic ni se spune: “Sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat” (I Ioan, 1,7).

Trupul si Sangele Domnului se poate manca si mai des, atunci cand ne ferim de rele si cand avem viata neprihanita si constiinta noastra curata si neosandita, pe cand botezul nu se mai poate repeta, dupa cum este scris (Efes., 4, 5). A ne impartasi cu Trupul si Sangele Domnului este chiar porunca de la Dumnezeu, ca toti – de la prunci pana la cei mai batrani – sa se impartaseasca cel putin o data pe an. Acest lucru ni se arata prin inchipuire cu mielul pascal din Vechiul Testament (Ies., 12, 1-28 , Num., 9, 1-14). Insa sfintii apostoli – ni se istoriseste – ii impartaseau pe crestini in fiecare Duminica, deoarece aceia care credeau in Iisus staruiau in invatatura apostolilor si in comuniune, fiind nelipsiti de la biserica in toate zilele. Pentru aceasta, apostolii frangeau painea si luau impreuna hrana cu bucurie si intru curatia inimii (Fapte, 2, 42-46; 20, 7-11).

Mai tarziu, Biserica a statornicit ca crestinii sa se impartaseasca de patru ori pe an, in cele patru posturi. Desigur, unii din cei evlaviosi s-au impartasit si de mai multe ori, dupa cum si astazi sunt multi care se impartasesc mai adeseori intr-un an si e cu atat mai bine, numai sa aiba pregatirea cuvenita, caci ori de cate ori mancam si bem Trupul si Sangele Domnului, vestim moartea Lui, pana va veni a doua oara (I Cor., 11,26).

Nu preotii sunt cei oare prefac painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului, ci Duhul Sfant. Preotii numai se roaga lui Dumnezeu impreuna cu obstea credinciosilor, ca sa trimita Duhul Sfant si sa prefaca aceste Sfinte Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului. Oricat de pacatosi ar fi preotii, au de la hirotonie darul special al Sfantului Duh pentru savarsirea slujbei si a celor sfinte. Darul acesta nu-l au nici ingerii din cer si nimeni dintre oameni, afara de preoti. Iata de ce le este cu putinta aceasta minune, mai presus de minte si de cuvant. http://www.resurse-ortodoxe.ro

Pregatirea pentru Sfanta Impartasanie este trupeasca si sufleteasca. Ea consta in marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impartasi, iertarea si iubirea aproapelui, infranarea trupeasca prin post si rugaciune.

Fie ca sufletele voastre sa fie binecuvantate si pline de Sfanta Lumina!