A mai trecut un an. Si ca de fiecare data in aceasta perioada, ma serbez. Insa, anul acesta nu am mai simtit sa primesc daruri, ci sa fiu doar recunoscatoare pentru darul vietii. Am multumit pentru fiecare pierdere care a fost defapt un castig, am multumit celor ce m-au ranit caci ei au fost cei mai buni maestrii, am lasat deoparte vina de a fi, de a ma manifesta asa cum sunt si am imbratisat bucuria de a trai. Am incetat sa mai hranesc egoul. Caci tot ce este mai frumos continem deja, e nevoie doar sa ajungem la esenta.Primele ore ale diminetii am citit sirul nesfarsit de mesaje care curgeau de pretutindeni. Mesajele de dincolo de cuvinte au facut ca ochii sa picure lacrimi. O multime de oameni pe care nu ii cunosc, imi urau ”La multi ani” de ziua mea. Iar seara tarziu mi-am spus : Ce poate fi mai minunat?
M-am bucurat ca fac parte din Planul Lui, aici si acum si mi-am dat seama ca nu mai putem fi ce am fost, nu mai avem voie. Cei care au ales ”voluntariatul” trec prin ultimele lectii si se pregatesc sa intampine noua energie, noile misiuni. Spiritele care vin la intrupare sunt foarte triste iar altele refuza sa se mai nasca! Cum este si cazul lui Sebastian (http://sebastiancolgiu.blogspot.com) un copil venit din cer mare care refuza la nivel de sine sa vada aceasta lume si care are nevoie de ajutorul nostru. Pentru ca Lumina sa coboare pe Pamant avem nevoie sa facem noi mai multa Lumina. Sa deschidem portile Iubirii Neconditionate, sa invatam sa daruim si sa primim, caci puterea rugaciunii ne apropie mai mult de Dumnezeu! Iar daca daruim inseamna iubire fata de Creatia Lui!
Karyn Maria Taulescu 