„Un pictor a zugrăvit un tablou cu Iisus bătând la uşă. Într-o zi, a venit la el un prieten. Acesta, văzând tabloul, îi zice:

– Este foarte frumos tabloul, însă ai uitat ceva. Observ că de la uşa unde bate Iisus lipseşte zăvorul.

– Pictorul i-a răspuns: Ai dreptate, însă aşa trebuie să fie. Uşa la care bate Iisus este fără zăvor pe dinafară, pentru că este închisă pe dinăuntru. Iisus bate la uşă şi aşteaptă să fie invitat. El nu forţează uşa. El bate o dată şi, dacă nu i se deschide, bate a doua oară şi mai tare şi, dacă nici atunci nu I se deschide, bate a treia oară şi cu mai multă putere….”

Iisus a batut la usa sufletului tau! Oare L-ai auzit?

Eu am deschis…. si  inima mea a inflorit mai presus de cuvinte. Emotia regasirii este atat de puternica incat in fiecare zi dragostea mea pentru El, creste… si in fiecare zi sufletul meu se inalta… …este coplesitor!

Fii ai Luminii primiti acest mesaj:

Şi a fost să fie că Isus a adunat pe Fiii Luminii pe malul râului, ca să le reveleze ceea ce a fost ascuns; căci au trecut şapte ani, şi fiecare a fost roditor pentru adevăr, aşa cum floarea se deschide din boboc când îngerii soarelui şi al apei îl aduc la vremea înfloririi.

Şi toţi erau diferiţi unul de altul, unii erau mai în vârstă, şi alţii aveau încă roua tinereţii pe obrajii lor, şi câţiva au fost înălţaţi conform cu tradiţiile taţilor lor, şi alţii nu ştiau cine fuseseră tatăl şi mama lor. Dar toţi împărtăşeau limpezimea ochilor şi supleţea trupului, căci acestea erau semne că de şapte ani ei umblaseră împreună cu îngerii Mamei Pământeşti şi îi ascultaseră legile. Şi timp de şapte ani îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc îi învăţau în orele lor de somn. Şi acum venise ziua când ei urmau să intre în Frăţia Alesului şi să cunoască învăţăturile ascunse ale Bătrânilor, chiar şi cele ale lui Enoh şi de mai înainte.

Si Isus i-a condus pe Fiii Luminii la un copac străvechi, şi acolo a îngenuncheat la locul unde rădăcinile, noduroase şi albite de ani, se întindeau peste marginea râului. Fii Luminii au îngenuncheat şi ei, şi au atins cu respect trunchiul bătrânului copac, căci fuseseră învăţaţi că copacii sunt Fraţii Fiilor Oamenilor. Căci mama lor este aceeaşi, Mama Pământească, al cărui sânge curge în seva copacului şi în trupul Fiului Omului. Şi tatăl lor este acelaşi, Tatăl Ceresc, ale cărui legi sunt scrise în ramurile copacului, şi ale cărui legi sunt gravate pe fruntea Fiului Omului.

Şi Isus şi-a întins mâinile către copac, şi a spus: „Priviţi, Copacul Vieţii, care stă în mijlocul Mării Eterne. Priviţi nu numai cu ochii trupului, ci vedeţi cu ochii spiritului Copacul Vieţii la izvorul curenţilor curgători; la un izvor viu într-un ţinut al secetei. Priviţi grădina eternă a minunilor, şi în centrul ei Copacul Vieţii, taina tainelor, ridicând ramuri eterne pentru plantare eternă, pentru a cufunda rădăcinile lor în curentul vieţii dintr-un izvor etern. Vedeţi cu ochii spiritului îngerii zilei şi îngerii nopţii care păzesc fructele cu flăcări de Lumină Eternă arzând în toate direcţiile.

„Priviţi, o Fii ai Luminii, ramurile Copacului Vieţii ajungând până în Împărăţia Tatălui Ceresc. Şi priviţi rădăcinile Copacului Vieţii coborând în sânul Mamei Pământeşti. Căci Fiul Omului este înălţat la înălţime eternă şi păşeşte prin minunile câmpiei; căci doar Fiul Omului cară în trupul său rădăcinile Copacului Vieţii; aceleaşi rădăcini care sunt alăptate de la sânul Mamei Pământeşti; şi doar Fiul Omului cară în spiritul său ramurile Copacului Vieţii; aceleaşi ramuri care ajung până la cer, şi chiar până în împărăţia Tatălui Ceresc.

„Şi timp de şapte ani aţi lucrat ziua cu îngerii Mamei Pământeşti, şi timp de şapte ani aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc. Şi acum mare va fi răsplata voastră, şi vi se va dărui darul limbilor, prin care vă puteţi atrage întreaga putere a Mamei voastre Pământeşti, şi să aveţi putere asupra îngerilor şi domeniului ei pe tot cuprinsul împărăţiei ei; ca voi să vă puteţi atrage gloria orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, ca să puteţi porunci îngerilor lui şi să intraţi în viaţa veşnică în împărăţiile cereşti.

„Şi timp de şapte ani aceste cuvinte nu v-au fost dăruite vouă, căci cel ce foloseşte darul limbilor ca să caute bogăţii, sau ca să-şi domine duşmanii, nu va mai fi un Fiu al Luminii, ci doar un pui al satanei şi o creatură a întunericului. Căci doar apa pură poate oglindi lumina soarelui; şi apa care a devenit plină de murdărie nu poate reflecta nimic. Şi când trupul şi spiritului Fiului Omului au mers împreună cu îngerii Mamei Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc timp de şapte ani, atunci el este ca râul curgând sub lumina soarelui de amiază, oglindind mai departe luminile orbitoare ale strălucitoarelor nestemate.

„Ascultaţi-mă, Fii ai Luminii, căci vă împart darul limbilor, căci vorbind cu Mama voastră Pământeasca dimineaţa, şi cu Tatăl vostru Ceresc seara, puteţi merge aproape şi tot mai aproape de unitate cu împărăţiile pământului şi ale cerului, acea unitate pentru care Fiul Omului este menit de la începutul timpurilor.

„Vă voi face cunoscute lucruri adânci şi tainice. Adevăr grăiesc vouă, toate lucrurile există prin Dumnezeu şi nu este nici unul în afara lui. Îndreptaţi-vă inimile, aşadar, pentru a putea merge pe căile cele drepte, unde este prezenţa sa.

„Când deschideţi ochii dimineaţa, chiar înainte ca trupul vostru să fi fost chemat de Îngerul Soarelui, spuneţi-vă aceste cuvinte, lăsându-le ca un ecou în spiritul vostru; căci vorbele sunt ca frunzele moarte când nu există viaţa spiritului în ele. Spuneţi, atunci, aceste cuvinte:

„Intru în infinita şi eterna grădină a tainei, spiritul meu în unitate cu Tatăl Ceresc, trupul meu în unitate cu Mama Pământească, inima mea în armonie cu Fraţii mei, Fii Oamenilor, dedicându-mi spiritul, trupul, şi inima mea sfintei, purei şi izbăvitoarei Învăţături, chiar acea Învăţătură care din vechime i-a fost cunoscută lui Enoh.” (Evanghelia Eseniana a Pacii)