Cei ce doresc sa urmeze „trendul perfectiunii”, uita un mic detaliu… nu pot fugi la nesfarsit de destin, oricat de mult ai lucra la asta si oricat de multe afirmatii pozitive ai rosti. Destinul este mai puternic decat orice. Nu poti sari peste etape. Desi multi cred ca se poate cumpara evolutia cu bani, ei bine, nu!

Perfectiunea incepe de la temelie. De acolo suntem deviati. Luam startul in viata innebuniti sa gasim partenerul perfect. Suntem setati inca de mici, cum sa fie. Fugim si negam ceea ce ne-a consolidat si realizam, daca ne trezim la un moment dat, ca nu am reusit sa schimbam mare lucru. Am luat startul gresit.  Caci nu ne-a invatat nimeni sa avem un scop inalt, de a ne iubi, de a invata sa traim impreuna. Am avut un model clar in propria famlie dar si in jurul nostru, ca familia fericita este prospera. Casa perfecta, masina perfecta, copiii perfecti, jobul perfect, .. toate asa cum e in trend.

Odata porniti, cuplurile ajung doar ei stiu cum, sa obtina obiectivele propuse si apoi relatia moare, logic, pentru ca si-a atins scopul : „sa avem o casa impreuna”, „sa avem copii”, „sa aiba copilul un tata/ mama”, „sa plec de acasa” etc. Din acel moment incepe razboiul, „rece” sau „la rece”.  Ajung sa isi gasesca fiecare un surogat al „fericirii”,  iar acei copii, pe care ii vor perfecti, vor avea un model „minunat” : parinti care simuleaza iubirea. Si atunci ne mai intrebam, de ce nu stim sa iubim?

Trendul perfectiunii implica imagine in exces. Cum sa te prezinti in lume, ce sa spui lumii, ce sa spui la un interviu, ce sa spui la o intalnire. Totul fals. Se urmaresc doar obiectivele de dincolo de cuvinte : banii. In spatele unor zambete de complezenta sunt mii de oameni tristi, robotizati care nu isi gasesc locul. Au uitat cine sunt.

Eu nu pot urma acest trend. M-am straduit. In cele din urma m-am predat „nesigurantei”. Si fiecare zi de-a mea e altfel. Nu am scapat de nefericire, doar ca o traiesc in libertate.  Trebuie doar sa inveti sa o observi si sa nu o mai bagi in seama. Atunci isi va face loc bucuria si tot asa….

Am invatat tot ce imi poate servi perfectiunii, sisteme, tehnici, calcule. Toate mi-au furat din timp, dar experienta a meritat. Am vrut sa verific daca viata mea se va schimba, daca am aceasta posibilitate. Am urmat cu strictete ore, directii, planete, … si am ajuns sa nu fac lucruri, decat in zilele cu potental. Rezultatul : au venit lucruri bune, dar au venit si alte lucruri rele. In concluzie nu s-a schimbat nimic defapt. Decat ca mi-am facut mai multe griji.  Si m-am crezut mai inteleapta. Nici vorba!

Am platit pentru cele mai bune cursuri si pentru cei mai buni consilieri. Am incercat. Nu pot fi in trend, caci asta ar insemna sa imi vand timpul si pe mine. Eu nu pot fi decat eu. In ritmul meu, in imperfectiunea mea.

Mi-am dat seama ca ma indreptam catre o minte rigida, care tindea sa se scindeze. Sa desfaca lucrurile in alb si negru, in bine si rau continuu. Si mi-am dat seama ca oricat de mult am studiat si m-am „perfectionat”, ceea ce a contat cu adevarat a fost  experienta si starea mea continua de prezenta. Acest observator trezit, a continuat sa ramana conectat o parte la lume, o parte la divin, la suflet. Pana cand mi-am dat seama ca nu le pot separa. Pe Pamant nu poti fi in perfectiune. Fericirea are termen de garantie caci viata are si bune si rele.

Cu cat ne inversunam sa fim in trend, defapt ne incordam si blocam fluxul minunat al creatiei. Dumnezeu are simtul umorului… Cu cat te feresti de rele, cu atat le atragi mai mult, pentru ca le dai atentie. Chiar si intr-o zi nefasta astrologic se pot intampla minuni. Pentru ca destinul isi urmeaza cursul.  Fortele binelui si raului, se succed si sunt inseparabile. Si atunci care e secretul? Sa nu te mai straduiesti … ci doar sa fii prezent in viata ta!

Cu mult drag,

Karyn