Mai mult decat visul sau povestea

Visele au nevoie de timp pentru a se implini si de multa vointa pentru a se realiza. Credinta, pasiune, rabdare si inaltare pana la cer…

O tinea strans de mana si paseau grabit pe strada plina de copaci aurii din Cotroceni, indreptandu-se spre mica sala de balet. O privea cand si cand cu teama, nu ar fi vrut ca furia ei sa se arate prea curand. Ori de cate ori dansa era libera. Era ca si cum era doar ea si totul, fara nici o limita. La fel se intampla si atunci cand canta sau contempla cerul din iarba inalta si asculta cum susura apa de izvor. Cand contempla natura, timpul disparea. Se intampla ca o magie,  sa respire in acelasi ritm cu copacii, cu florile, cu vantul…

Ii spuneau ca nu este demn sa danseze si nici sa cante. La fel cum i-au spus mai tarziu sa nu mai scrie si sa isi bage mintile in cap pentru ca trebuie sa isi castige o paine.  I-a fost greu sa inteleaga, cum tatal ei le-a spus celor de la concursul de literatura pe care il castigase, ca o sustinuse tot timpul.

A fost indemnata sa renunte la vise si sa urmeze o cale care nu era a ei. Dar ea si-a inchis visele unul cate unul inauntrul ei, ca pe niste comori si nu le-a dat drumul nici o clipa.

Dar iata ca azi dupa atatia ani, si-a dat seama ca desi a renuntat la povestea ei si practica puterea prezentului, visele ei se retrezesc. Cutia interioara a fost deschisa de fetita „fetitei”.  Pieptul ei a ars pe dinauntru reascultand Tchaikovsky si s-a intrebat cufundata in cel mai adanc loc din fiinta ei : ce fac cu visele mele acum?

Asa ca si-a imaginat fetita interioara dansand pe scena, gustand din libertatea si maretia clipei. A adus cu gratitudine acel sentiment in inima si la inaltat pana sus la cer. Si a spus de acolo din inima  :”Doamne iti daruiesc visul meu ! Doar Tu ai puterea de a-l realiza in sufletul meu”. Iar apoi a simtit cum inauntrul ei ceva arde intens. Este o lumina alba stralucitoare care transforma si aduce bucurie.

A privit mica balerina cum dispare pe aripile cerului si s-a intors in ea insasi. Mai sunt vise pe care vrea sa le rodeasca, asa ca le daruieste inca de pe acum Slavei lui Dumnezeu, pentru ca el sa o vegheze iar cuvintele si cantul sa-i fie Lumina.

A privit pentru o clipa prin usa ramasa deschisa cu trecutul si a inteles ca alaturi de parintii pe care ii avem si care ne indruma pana la un moment dat, ii avem pe cei ceresti care ne insotesc si ne ghideaza catre implinire in intreaga viata. Nici un vis nu este pierdut, nici macar povestea. Tot ceea ce credem ca am pierdut, daca ne este menit, se va intoarce la noi pe alta cale.  Pentru ea, visul de a dansa insemna libertate, iar libertatea s-a intors in viata ei in cel mai minunat mod, sustinand-o sa-si realizeze propria cale.

Daca stim sa privim lucrarea lui Dumnezeu, daca stim sa ne desprindem de poveste, vom intelege ca durerea a existat doar pentru ca noi i-am dat voie sa existe, vom intelege ca mama sau tata au facut ceea ce au crezut ca este mai bine sa faca pentru noi atunci, vom intelege ca fiecare din noi suntem mai mult decat un vis sau o poveste, iar in noi se afla puterea propriului eu.

Duminica minunata !