D: Este cu putinţă să-mi fac mintea stabilă?
M: Cum se poate o minte instabilă să se facă pe sine stabilă? Bineînţeles că nu se poate. Stă în natura minţii să rătăcească de colo colo. Tot ce poţi să faci este să deplasezi focarul conştiinţei dincolo de minte.
D: Cum se face asta?
M: Refuză toate gândurile cu excepţia unuia: gândul „eu sunt”. Mintea se va revolta la început, dar cu răbdare şi perseverenţă ea va ceda şi va rămâne liniştită. Odată ce vei fi liniştit mintea, lucrurile vor începe să se petreacă spontan şi întru totul natural, fără nicio intervenţie din partea ta.

D : Cum pot să câştig pacea?
M: Pentru ce ai nevoie de pace?
D: Ca să fiu fericit.
M: Nu eşti fericit acum?
D: Nu, nu sunt.
M: Ce te face nefericit?

D: Am ceea ce nu vreau şi vreau ceea ce nu am.
M: De ce nu inversezi: să vrei ceea ce ai şi să nu vrei ceea ce nu ai?

D: Din punct de vedere intelectual, eu îmi dau seama că totul este trecător. Totuşi, inima vrea permanenţă. Vreau să creez ceva care să dureze.
M: Atunci trebuie să clădeşti din ceva durabil. Ce anume ai care să fie durabil? Nici corpul şi nici mintea ta nu vor dura. Trebuie să te uiţi altundeva.
D: Eu tânjesc după permanenţă, dar nu o găsesc nicăieri.
M: Oare nu eşti tu permanent?

D: M-am născut, voi muri.
M: Poţi zice cu exactitate că nu erai înainte să fi fost născut şi poţi cumva să zici atunci când eşti mort: „acum nu mai sunt”? Tu nu poţi să spui din proprie experienţă că nu eşti. Poţi să spui numai „eu sunt”. Alţii, de asemenea, nu-ţi pot spune „tu nu eşti”.

D: În timpul somnului, nu există nici un „eu sunt”.
M: Înainte de a face astfel de afirmaţii categorice, examinează cu grijă starea ta de veghe. Curând vei descoperi că ea este plină de goluri, când mintea se goleşte. Observă cât de puţin îţi aminteşti, chiar şi atunci când eşti pe deplin treaz. Tu nu poţi spune că nu eşti conştient în timpul somnului. Doar că nu-ţi aminteşti. Un gol în memorie nu este în mod necesar şi un gol în conştiinţă.

D: Eu nu tânjesc după multă cunoaştere. Tot ce vreau este pacea.
M: Poţi avea toată pacea pe care o doreşti, dacă o ceri.
D: O cer.
M: Trebuie să ceri cu o inimă nedivizată şi să trăieşti o viaţă integrată.
D: Cum?
M: Detaşează-te de tot ceea ce îţi face mintea neliniştită. Renunţă la tot ce îi tulbură pacea. Dacă vrei pacea, merit-o.
D: Cu siguranţă toţi merită pacea.
M: O merită numai cei care nu o tulbură.

D: În ce fel tulbur eu pacea?
M: Prin faptul că eşti un sclav al dorinţelor şi fricilor tale.
D: Chiar şi atunci când ele sunt justificate?
M: Reacţiile emoţionale, născute din ignoranţă şi inadvertenţă nu sunt niciodată justificate. Caută să ai o minte clară şi o inimă curată. Tot ce-i nevoie este să te menţii calm şi vigilent, cercetând natura ta reală. Aceasta este singura cale către pace.

A cunoaşte Sinele ca fiind singura realitate, iar toate celelalte ca fiind temporare şi efemere înseamnă libertate, pace şi bucurie. Totul este foarte simplu. În loc să vezi lucrurile aşa cum ţi le închipui, învaţă să le vezi aşa cum sunt. Când vei putea vedea totul aşa cum este, tu, de asemenea, te vei putea vedea aşa cum eşti. Este ca şi cum ai lustrui o oglindă. Aceeaşi oglindă care îţi arată lumea aşa cum este, îţi va arăta şi propriul tău chip. Gândul „eu sunt” este cârpa de lustruit. Foloseşte-l.

D: Spune-mi, te rog, cum ai ajuns tu la realizarea de Sine.
M: Mi-am întâlnit maestrul la 34 de ani şi mi-am realizat Sinele la 37 de ani.
D: Ce s-a întâmplat? Care a fost schimbarea?
M: Plăcerea şi durerea şi-au pierdut stăpânirea asupra mea. Eram liber de dorinţă şi de frică. M-am pomenit complet, neavând nevoie de nimic. Am văzut că în oceanul conştiinţei pure, la suprafaţa conştiinţei universale, valurile fără de număr ale lumilor fenomenale se înalţă şi coboară, fără de început şi sfârşit. În calitate de conştiinţă, ele sunt toate eu însumi. Ca evenimente, ele sunt toate ale mele. Există o putere misterioasă care veghează asupra lor. Acea putere este Dumnezeu, Conştiinţa, Sinele, Viaţa, oricare ar fi numele pe care i-l dai. Ea este fundamentul, suportul ultim a tot ce este, întocmai cum aurul este materialul de bază pentru toate bijuteriile de aur. Şi ea este atât de intim a noastră! Fă abstracţie de numele şi de forma bijuteriei, şi aurul devine evident. Fii liber de nume şi formă, de dorinţele şi fricile pe care acestea le creează – ce mai rămâne?

Destinul meu a fost să mă nasc un om simplu, un om de rând, un umil comerciant cu puţină educaţie formală. Viaţa mea a fost cât se poate de obişnuită, cu dorinţe şi frici obişnuite. Când, prin credinţa avută în ghidul meu spiritual şi dând ascultare cuvintelor lui, am realizat adevărata mea fiinţă, am lăsat în urmă natura mea umană să se îngrijească de ea însăşi, până când soarta îi va fi pecetluită.

Pentru că tu eşti singura sursă şi singurul fundament al lumii, stă pe deplin în puterea ta să o schimbi. Ceea ce este creat poate fi oricând distrus şi ne-creat. Totul se va petrece aşa cum vei dori, cu condiţia să vrei cu adevărat. Ţelurile tale sunt mărunte şi modeste. Ele nu au nevoie de prea multă energie. Numai energia lui Dumnezeu este infinită, căci El nu vrea nimic pentru El Însuşi. Fii ca El şi toate dorinţele tale se vor împlini. Cu cât sunt mai înalte ţelurile şi mai vaste dorinţele tale, cu atât vei avea mai multă energie pentru împlinirea lor. Doreşte binele tuturor şi universul va lucra odată cu tine. Dar dacă urmăreşti propria ta plăcere, atunci va trebui s-o câştigi pe calea cea aspră, cu multă perseverenţă şi trudă. Înainte să doreşti, merită.

D: Ce anume mă poate face să iubesc?
M: Tu eşti iubirea însăşi – atunci când nu te temi.

Nu ceea ce trăieşti, ci cum trăieşti contează. Ideea de iluminare este de maximă importanţă. A şti doar că există această posibilitate îţi schimbă întreaga perspectivă. Ea acţionează ca un chibrit aprins într-o grămadă de rumeguş. Toţi marii învăţători nu au făcut nimic altceva. O scânteie de adevăr poate să aprindă un munte de minciuni.

Articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 45