Echilibrul din noi

Iisus a spus „Credinta ta te-a mantuit!”. Credinta cuprinde totul: trecut, prezent si viitor impreuna. Cand rostesti „Eu cred” acolo in acele cuvinte se afla chintesenta intregii tale vieti, e vorba despre tine insuti.

Intelegem care ne sunt adevaratele valori,  cand contemplam asupra vietii si a faptului ca ceea ce se afla inauntru va fi si in afara. Suferinta ne va conduce catre gratie, raul inspre bine, intunericul inspre lumina, frica inspre eliberare.

Tot ceea ce gandim ajunge in univers si tot ceea ce facem ramane inscris aici pe Pamant, in faptele noastre. Prin gandurile noastre vom atrage un anumit gen de experiente care ne vor invata despre noi si despre ordinea divina. Unul din scopurile acestei vieti fiind intelegerea si integrarea in noi a intelepciunii pastrarii echilibrului.

De aceea, ar trebui sa nu ne mai grabim sa spunem ca am inteles anumite lucruri, pana nu suntem siguri ca am primit toate detaliile, sa nu ne mai grabim sa alegem pana nu observam situatia din cel putin inca o perspectiva, sa nu mai facem promisiuni pentru ca viitorul este intr-o continua schimbare si noi deasemenea. Sa nu ne mai grabim sa spunem celorlalti despre revelatiile noastre intrucat acelea sunt margaritare si nu toti inteleg stralucirea lor. Sa invatam sa ascultam natura noastra interioara pentru ca doar de acolo ne raspunde Dumnezeu, acolo este templul in care devenim completi.

Simbolul yin – yang descrie perfect echilibrul : lumina care contine o scanteie de intuneric si intunericul care contine o scanteie de lumina.

Orice transmitem in exces, dintr-un spatiu al dominarii, al dependentei sau incalcand legile divine ale echilibrului, va genera: respingere, refuz, agresivitate, judecata sau nedreptate.  Modul in care noi insine ne raportam fata de viata va creea in spatiul interior o credinta, chintesenta noastra.  De exemplu putem crede ca viata este nedreapta si ca este o continua lupta. Gandurile noastre despre aceasta credinta vor atrage experiente care ne vor invata despre lupta si nedreptate, insa toate in raport cu noi insine.

Ce avem de facut? Sa invatam sa ne observam modul de a gandi, modul de a ne raporta si de a interactiona cu ceilalti. Sa cultivam in noi intelegerea, bunavointa si acceptarea umbrei oglindite de ceilalti.

Este la fel ca si mersul pe bicicleta. Sa ne orientam mai mult spre observarea „peisajului” si sa devenim mai atenti la drum. Ori de cate ori vom tulbura echilibrul prin a oferi mai mult sau prin a cere mai mult, celalalt va simti o presiune a responsabilitatii si se va comporta in consecinta. Ne vom rani continuu daca nu vom intelege acest lucru, pentru ca doar noi suntem responsabili de ceea ce cream inauntru.

Nu este in sarcina noastra sa schimbam lumea, dar este in sarcina noastra sa evoluam, doar asa lumea se va schimba. Modul in care traim si invatam din experientele noastre, modul in care ne construim credinta, va creea Omul din noi.  Meritam sa fim oameni fericiti!

Un weekend minunat,

Karyn