Destul de usor sa esuezi si sa iti pierzi cumpatul. Nimic nu mai este cum ar trebui sa fie. Avem nevoie de eroi si eroine, care sa ne aduca Speranta in inima.  Avem nevoie de etica pretutindeni si sa ne trezim odata din „somnul cel de moarte” care este frica.

„De multe ori este mai uşor sa renunti decat sa-ti asumi riscul de a fi respins. De fapt, temerile noastre sunt dificil de blocat pentru ca sunt dispuse in straturi succesive. Trebuie sa le „decojim” una cate una pentru a atinge frica fundamentala care le susţine pe toate celelalte. Este vorba in general de frica de moarte.

Sa presupunem ca suntem extrem de nelinistiti din cauza unui proiect profesional. „Decojiti” aceasta angoasa si, dedesubt, veti gasi frica de a face greşit.  Dedesubt veti descoperi alte straturi: teama de a nu obţine marirea asteptata, de a pierde slujba si, la urma urmei, de a nu supravieţui, care este esenţialmente frica de moarte si care sustine multe ingrijorari legate de locul de munca si de bani.

Sa analizam acum frica de a invita pe cineva sa iasa. Această teama este sustinuta de cea a respingerii, ea insasi sustinută de teama de a te afla singur in viaţa. La un nivel si mai inferior se află ideea fixa de a  fi respingator. Fara iubire, cum am putea supravietui? In acest gen de situatii, angoasa fundamentala este aceea de a nu fi la inaltime. Pentru ce unii raman la distanta de serate? Pentru ca ei cred ca persoana lor nu intereseaza pe nimeni. Ceilalti sunt fermecatori, frumosi, gentili, etc dar nu ei.

In realitate, toate acestea nu sunt decat o expresie a fricii de moarte, despre care putem spune ca este raspunzatoare in mare parte de nefericirea noastra. Fara sa ne dam seama teama noastra ii afectează pe cei apropiaţi. Din cauza ei noi rămanem in urma in viata noastra personala si profesionala. Cum orice angoasa se inradacineaza in frica de moarte, este necesar sa invatam sa ne eliberam de ea pentru a fi in masura sa le infruntam mai usor pe toate celelalte.

Daca ati putea sa eliminati toate temerile voastre printr-o atingere de bagheta magica, ce ar schimba aceasta pentru voi? Ganditi-va. Daca nimic nu s-ar mai opune viselor voastre, existenta voastra ar fi probabil foarte diferita. Este exact ceea ce au descoperit muribunzii. Apropierea morţii ne confruntă cu neliniştile noastre cele mai mari. Ele ne ajuta sa intelegem ca o viata diferita este posibila si, prin urmare, ca fricile noastre nu mai au ratiunea de a fi.

Din nefericire, cand iau cunoştinta de aceasta, majoritatea oamenilor sunt prea bolnavi sau in varsta pentru a incepe o nouă viata. Ei se scufunda in boala si batranete fara sa fi putut vreodata sa-si traiasca pasiunile secrete, fara sa-si fi gasit slujba care sa le convina, si fara sa-si fi realizat visele. Cei care au putut sa le concretizeze nu se vor sustrage nici  varstei si nici bolii, dar cel puţin nu vor fi coplesiti de regrete. Nimeni nu doreşte sa plece fara sa fi profitat de viata lui. In aceste conditii, lectia este clara: trebuie sa depasim fricile noastre cat inca avem timp sa realizam visele noastre.

Pentru a atinge acest scop, ar trebui să reflectăm in profunzime asupra vieţii noastre afective si sa mergem spre iubire.

Fericirea, angoasa, bucuria, amaraciunea: dispunem de un vocabular intins pentru a descrie multele emotii care ne afecteaza de-a lungul existentei. Cu toate acestea, in inima fiintei noastre, nu exista decat doua sentimente fundamentale: iubirea si frica. Tot ceea ce este pozitiv provine din iubire, in timp ce tot ceea ce este negativ este rodul fricii. Iubirea generează fericirea, satisfactia, pacea si bucuria. Din frica vin mania, ura, angoasa si culpabilitatea.

Daca este adevarat ca nu exista decat doua emotii fundamentale – iubirea si frica -, ar fi mai adecvat sa spunem ca nu exista decat iubirea sau frica, pentru ca nu le putem trai pe amandoua in acelasi timp. Ele sunt opuse. Cand ne este frica, nu putem sa iubim, si invers. Puteti sa va amintiti de un timp in care ati trait aceste două senzatii in acelasi timp? Este imposibil.

Trebuie sa alegem intre cele două, pentru ca nu exista neutralitate posibila in materie. Daca nu adoptati cu hotarare calea iubirii, veti fi victima fricii sau a uneia din componentele ei. In toate circumstantele noi trebuie sa optam intre aceste doua emotii, mai ales in situatiile dificile.

A prefera iubirea nu va debaraseaza de fricile voastre. Din contra, veti fi subiectul a numeroase temeri, pentru ca sa le puteţi surmonta. Este un proces in perpetua evolutie. Trebuie deci sa ne angajam in continuu pe calea iubirii pentru a ne hrani spiritul si a elimina angoasa, tot asa cum mancam pentru a ne alimenta corpul si a elibera foamea. 

Fricile artificiale privesc fie trecutul, fie viitorul. Prezentul este singura realitate, şi iubirea singura emotie veritabila care se exprima aici si acum. Frica este intotdeauna fondata pe un eveniment trecut si provoaca in noi temeri privind viitorul. In aceste condiţii, a trai în prezent, inseamna a trai in iubire, si nu in angoasa. A trai in iubire este deci obiectivul nostru. Pentru a-l atinge, trebuie sa invatam sa ne iubim pe noi insine.”

Elisabeth Kubler-Ross, David Kessler, LECONS DE VIE, tradusã din englezã dupã: LIFE LESSONS, publicatã de Scribner New York. Traducerea în româneste Viorica Juncan