„Căci, trebuie să înveţi să meditezi aşa cum ai învăţat să mergi, să vorbeşti … „(281-4)
Pentru nenumărate persoane, citirile lui Edgar Cayce au fost esenţiale în a le furniza o întreagă nouă înţelegere a relaţiilor de tip uman cu Dumnezeu. Din perspectiva lui Cayce, această relaţie nu este un lucru îndepărtat – sau ceva care este aruncat spre „viitor” – este mai degrabă o legătură personală care poate fi trăită chiar acum, în viaţa de zi cu zi: „Noi suntem copiii lui Dumnezeu şi El este mereu pătruns de noi!”. Meditaţia este importantă deoarece poate furniza mijloacele de dobândire a conştientizării acestei relaţii:

Ce este Meditaţia? Nu înseamnă a fi dus pe gânduri, nu reverie; ci aşa cum îţi găseşti corpurile alcătuite din fizic, mental şi spiritual, să-ţi reglezi corpul mental şi fizic conform sursei spirituale. Mulţi spun că nu ai conştiinţa faptului că ai un suflet, însă chiar faptul că speri, chiar faptul că ai o dorinţă pentru lucruri mai bune, chiar faptul că eşti capabil să fii trist sau fericit, indică o activitate a spiritului care ţine de ceva ce nu este temporal prin natura sa, ceva ce nu dispare odată cu ultima răsuflare, ci ţine chiar de sursele începutului său – sufletul – care a fost făcut după chipul şi asemănarea Creatorului tău. Atunci se realizează armonizarea atributelor fizicului şi mentalului căutând să afli relaţia cu Creatorul. Aceasta este adevărata meditaţie. (281-41)

Deşi multe persoane din Vest au început să audă de meditaţie de abia în anii 1960 şi 1970, practica sa a existat de mii de ani. Pentru unii, meditaţia este la fel de naturală ca şi rugăciunea. Este practica amuţirii fizicului şi mentalului nostru şi concentrarea atenţiei noastre în interior, în loc de a ne concentra asupra lumii materiale ce ne înconjoară. Meditaţia promovează coordonarea pe trei nivele: din punct de vedere fizic, începem să ne relaxăm; mental gândurile cele mai acerbe se domolesc şi suntem capabili să ne concentrăm cu scop precis; spiritual putem deveni armonizaţi şi reenergizaţi în prezenţa Divinităţii. Practic vorbind, fiecare din aceste nivele ne permite să tratăm lumea şi evenimentele cu care venim în contact cu mult mai multă eficienţă şi iubire.

În mod repetat, citirile au indicat asocierea meditaţiei cu rugăciunea. Deşi ne putem gândi la rugăciune ca şi cum am spune lui Dumnezeu ce nevoi avem şi ce dorim, Cayce credea că adevărata rugăciune nu era atât o petiţie pentru anumite lucruri, cât o expresie a dorinţei cuiva de a dobândi conştienţa voinţei Creatorului în vieţile noastre. Cu alte cuvinte, rugăciunea îI cheamă pe Dumnezeu să lucreze prin noi. Meditaţia, pe de altă parte, este îndepărtarea gândurilor de tot felul, astfel încât să ne acordăm din ce în ce mai mult cu Divinitatea. În Iimbajul cititorilor, ambele sunt explicate după cum urmează:

Căci rugăciunea este implorarea pentru îndrumare, pentru înţelegere. Meditaţia este ascultarea Divinităţii din interior. (1861-19)

Stabiliţi apoi anumite perioade pentru rugăciune; stabiliţi anumite perioade pentru meditaţie. Aflaţi diferenţa dintre ele. Rugăciunea, pe scurt, este apelarea Divinităţii din sine, a Divinităţii din afara sinelui, iar meditaţia este menţinerea liniştii în trup, în minte, în inimă, ascultarea vocii Creatorului tău. (5368-1)

Deşi unele şcoli de meditaţie susţin că mentalul urmează calea meditatorului şi trebuie astfel să fie golit, informaţiile date de Cayce sugerează că indiferent pe ce se insistă – fie pe meditaţie, fie pe puterea gândului în general – devine o fracţiune mai importantă a esenţei persoanei, din punct de vedere fizic, mental şi spiritual. De fapt, atunci când este folosit în mod constructiv, mentalul este un instrument puternic care permite un mai puternic sentiment de relaxare şi o conştientizare a celei mai apropiate armonizări posibile. Din acest motiv, citirile au furnizat câte o afirmaţie pentru meditaţie care corespunde fiecăreia din lecţiile de spiritualitate.

Potenţialul creativ al minţii umane este atât de puternic – i s-a spus primului grup de studiu – încât o singură persoană care s-ar concentra numai asupra lucrurilor spirituale ar putea deveni o „lumină către lume”, în timp ce o persoană care s-ar concentra doar asupra sinelui ar deveni pur şi simplu un „Frankenstein”. Din acest motiv, scopul este extrem de important atunci când se practică meditaţia.

În cele din urmă, acest scop este de a învăţa cum să exprimăm mai bine Iubirea Divină în interacţiunile noastre cu altcineva. În plus, citirile au sugerat că trebuie să se ia în serios întregul proces al meditaţiei şi să se reţină că este un vehicul de cultivare a relaţiei noastre personale cu Dumnezeu: Purifică-ţi trupul. Izolează-te de grijile acestei lumi. Gândeşte-te că ai putea să te întâlneşti cu Dumnezeu faţă în faţă. „Ah”, spui tu, „dar mulţi nu sunt capabili să-i vorbească lui Dumnezeu!”. Spui că mulţi sunt înfricoşaţi. De ce? Ai greşit atât de mult încât nu te poţi apropia de El, care este întru totul milostiv? El ştie dorinţele şi nevoile tale şi ţi le poate împlini doar atunci când tu îţi atingi scopurile înlăuntrul tău. Apoi, purifică-ţi trupul din punct de vedere fizic. Sfinţeşte-ţi trupul după legile date la început, căci mâine Domnul s-ar putea să vorbească cu tine aşa cum un părinte vorbeşte copiilor săi. Află că trupul tău este templul Dumnezeului viu. Acolo a făgăduit El că te va întâlni! (281-41)

Cu acestea în minte, oricine poate avea un timp de meditaţie, urmând câteva etape simple. Mai întâi, aşezaţi-vă într-o poziţie confortabilă. Este cel mai bine probabil să staţi pe un scaun, ţinând coloana dreaptă, tălpile picioarelor lipite de covor şi ochii închişi. Găsiţi un loc confortabil pentru mâini, fie ţinându-le pe genunchi, fie pe lângă corp. Pentru a ajuta la o revărsare armonioasă de energie peste întreg corpul, citirile au recomandat ţinerea palmelor pe picioare sau lipite de stomac. Respiraţi adânc şi rar de câteva ori şi începeţi să vă relaxaţi. Inspiraţi aerul adânc în plămâni, ţineţi-l acolo pentru o clipă şi apoi expiraţi uşor. Cercetaţi mental tensiunile şi contracţiile evidente din corp. Încercaţi să vă detensionaţi prin respiraţii adânci, imaginându-vă că zona respectivă este relaxată, sau masaţi uşor orice încordare, cu vârfurile degetelor. Când vă simţiţi mai confortabil şi mai liniştit decât atunci când v-aţi aşezat, sunteţi gata să începeţi.

Dacă doriţi, citirile lui Cayce au recomandat un exercţiu de respiraţie care să ajute la o relaxare şi armonizare de nivel mai ridicat. Foarte simplu, acesta este după cum urmează: Mai întâi respiraţi uşor prin nara dreaptă (acoperind nara stângă şi ţinând gura închisă), apoi ţinând strâns amândouă nările expiraţi pe gură. Repetaţi aceasta de trei ori. În al doilea rând, cu gura închisă, inspiraţi uşor prin nara stângă (acoperind dreapta), apoi acoperiţi stânga şi expiraţi prin dreapta. Repetaţi şi aceasta, de asemenea, de trei ori. Când aţi încheiat exerciţiul de respiraţie, începeţi să vă concentraţi atenţia asupra unui singur gând plin de calm şi linişte. În loc să vă gândiţi la ce s-a întâmplat la serviciu sau la ce mai aveţi de făcut pentru restul zilei, încercaţi să vă focalizaţi atenţia asupra unui singur gând cum ar fi „Sunt liniştit” sau „Voi fi liniştit şi relaxat”. Puteţi folosi de asemenea un verset din Biblie (cum ar fi Psalmul 23 sau rugăciunea TatăI Nostru) sau un gând cu încărcătură spirituală cum ar fi „Dumnezeu este Iubire”. Aceste gânduri se numesc de asemenea afirmaţii.

Prima „etapă” a meditaţiei în curs implică gândirea asupra mesajului afirmaţiei făcute. Într-unul din exemplele citate mai sus, vă puteţi gândi la cuvintele: „sunt liniştit”. După câteva clipe de gândire la aceste cuvinte, trebuie să fiţi capabili să treceţi la o a doua etapă a meditaţiei, care este perceperea semnificaţiei dincolo de acele cuvinte. De exemplu, puteţi continua să spuneţi cuvintele „sunt liniştit”; totuşi, perceperea a ceea ce se află dincolo de aceste cuvinte poate fi cu mult mai relevantă decât cuvintele însele. În această a doua etapă, încercaţi să păstraţi percepţia în tăcere cu atenţie, fără a avea nevoie de cuvintele afirmaţiei. Reveniţi uşor la concentrarea asupra cuvintelor din afirmaţie, ori de câte ori mintea începe să se abată. Trebuie deci să începem gândindu-ne la cuvintele afirmaţiei şi apoi să încercăm să ne concentrăm asupra lor trăind dincolo de ele.

Nu vă lăsaţi descurajat când vă surprindeţi gândindu-vă mai mult la distracţii decât să vă fi concentrat asupra afirmaţiei. Vă va lua timp să ajungeţi la capacitatea de a rămâne concentrat asupra unui singur gând. Oriunde aţi fi, acordaţi-vă între 3 şi 15 minute pentru a încerca să păstraţi în tăcere, în gând, afirmaţia. Perioade mai lungi de meditaţie vor deveni normale după ce veţi fi căpătat o oarecare experienţă. Pentru a încheia meditaţia, trimiteţi în mod conştient gândurile dumneavoastră bune sau rugăciunile către alţi oameni sau dedicaţi-le unor situaţii din viaţa dumneavoastră. Acesta este momentul în care vă puteţi desface palmele pentru a permite energiilor declanşate ca urmare a meditaţiei să curgă prin ele. Dacă v-aţi concentrat asupra liniştii, încercaţi atunci să trimiteţi un sentiment de linişte unei persoane la care ţineţi. Din momentul în care începeţi să practicaţi zilnic meditaţia vă va fi mai uşor şi veţi putea observa că sentimentul de linişte interioară din timpul meditaţiei va începe să se prelungească pe o mai mare parte a zilei. Uneori pot apărea anumite senzaţii fizice în timpul meditaţiei: prezenţa unei energii de-a lungul coloanei vertebrale, mişcări uşoare circulare sau laterale ale capului şi gâtului, etc.. Aceste senzaţii sunt pur şi simplu un rezultat al mişcării energiei (adesea numită „kundalini” sau chiar „energie spirituală”) care apare prin centrii endocrini ai corpului: gonade, celule interstiţiale, suprarenale, timus, tiroidă, epifiza şi glanda pituitară.

Prin practica obişnuită a meditaţiei, puteţi începe să vă vindecaţi pe dumneavoastră înşivă pe mai multe nivele. În momentul în care vă concentraţi pe o afirmaţie pozitivă puteţi constata că obiceiurile dumneavoastră şablon, negative, vor începe să se schimbe pentru a fi mai mult în concordanţă cu afirmaţia dumneavoastră pozitivă. Atunci când practicaţi liniştea meditaţiei prin relaxarea corpului fizic şi prin reducerea la tăcere a mentalului conştient, puteţi lăsa deoparte toate grijile zilnice pentru o clipă şi încerca armonizarea dumneavoastră înşivă cu partea spirituală a celui care sunteţi cu adevărat. De fapt, meditaţia este pur şi simplu armonizarea minţii şi trupului cu sursa sa spirituală.

Meditaţia te goleşte de tot ce împiedică forţele creatoare să circule de-a lungul canalelor normale ale corpului fizic pentru a fi răspândite prin acei centri şi surse care creează activităţile omului pe plan fizic, mental şi spiritual; făcută corespunzător, cel ce o practică trebuie să devină mai puternic din punct de vedere mental şi fizic, căci nu aceasta i s-a dăruit? A devenit el puternic din hrana primită timp de mai multe zile? Nu a fost acest lucru dăruit de El, cel ce ne-a arătat Calea: „Am avut hrană despre care voi nu ştiţi?”. Aşa cum ne epuizăm, tot aşa se întâmplă şi cu omul în întregul său, se goleşte fizic şi mental şi intrând în tăcere şi din tăcere în meditaţie, cu o mână curată, un trup curat, o minte curată, putem primi forţa şi energia potrivită fiecăruia, fiecărui suflet, pentru o activitate mai vastă în această lume materială. (281-13)

Atunci când petrecem un timp în fiecare zi pentru a ne îndepărta de nenumăratele griji cu care se pare că suntem bombardaţi, putem începe să restabilim o conştientizare a propriei naturi spirituale. Într-o anumită privinţă, rugăciunea înseamnă a-i vorbi lui Dumnezeu, pe când meditaţia poate fi ca o ascultare a acelei părţi din fiinţa noastră care este în continuă comunicare cu Divinitatea.

Cea mai importantă relaţie pe care o împărtăşim cu toţii, este cea pe care o avem cu Dumnezeu. Explorând această relaţie, ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine precum şi legăturile create între Unul şi celălalt. Una din cele mai folositoare căi prin care putem ajunge să cunoaştem această relaţie este aceea a practicării meditaţiei.”

Kevin Todeschi – 12 lectii de spiritualitate personala