Bhagavad Gita ne învaţă că nimeni nu poate scăpa de acţiune – Karma – abţinându-se să acţioneze. În ea este revelată o metodă mult mai armonioasă de a scăpa de karmă. Ea ne recomandă nishkam-karma – acţiunea detaşată, renunţarea la fructele acţiunii. Dacă vom acţiona astfel, vom ajunge să atingem eliberarea de toate înlănţuirile karmei.

În timpul activităţii, nu considera niciodată că tu eşti cel care acţionează, ci că Dumnezeu este cel care acţionează prin intermediul tău. Adresează-i-te astfel: ”Doamne, fii Tu cel care acţioneză prin mine”. Chiar şi atunci când faci greşeli, consideră-L pe El responsabil de acestea. Bineînţeles, nu trebuie să greşeşti în mod deliberat şi după aceea să dai vina pe El. Dar dacă vei face tot posibilul ca lucrurile să iasă bine şi totuşi vei suferi un eşec, oferă-I acest eşec Lui. Nu uita nici o clipă că, în esenţă, eşti o fiinţă liberă întru eternitate. Aceasta este calea cea mai simplă pentru a atinge fuziunea cu Divinul.

Bineînţeles că şi alţi factori au importanţa lor: devoţiunea, meditaţia, graţia divină şi aşa mai departe. Dar în ceea ce priveşte acţiunea, calea către eliberare necesită în permanenţă o acţiune dezinteresată.”

„Dacă nu aş avea nici un fel de dorinţă”, l-a întrebat un discipol pe Yogananda, „nu aş pierde toate  motivaţiile, nu aş deveni un fel de robot uman?”

„Multe fiinţe îşi imaginează aceasta” – i-a răspuns Maestrul. „Ei cred că, în momentul în care nu mai au dorinţe, interesul pentru viaţă dispare; aceasta nu se întâmplă deloc, ba din contră: abia atunci vei descoperi că întreaga viaţă este mult mai interesantă.

Hai să ne gândim acum la aspectul negativ al dorinţei. Acesta te face să îţi fie teamă şi în continuu să te întrebi: “ce se va întâmpla dacă….?” sau “dacă acest lucru nu se va întâmpla?”.

Trăieşti într-o permanentă stare de anxietate legată de viitor sau într-o stare de regret continuu legată de trecut. Non-ataşamentul permite să trăim plenar stare de libertate interioară şi de bucurie divină. Când vei fi capabil să te bucuri de prezent, atunci îl vei putea găsi pe Dumnezeu. Absenţa dorinţei nu îţi distruge motivaţiile; cu cât vei ajunge să trăieşti mai mult în Dumnezeu, cu atât va fi mai mare bucuria pe care o vei experimenta.”

Chiar şi atunci când cedaţi unui obicei greşit, pentru că nu vă puteţi încă controla, faceţi în aşa fel încât mintea să reziste constant acestei tentaţii; încercaţi să nu vă identificaţi cu aceste greşeli din interiorul vostru.

Unul dintre călugării care locuiau în ashram era mereu în luptă cu tentaţiile. Într-o zi, i-am spus: „Eu nu-ţi cer ţie să învingi iluzia, îţi cer doar să-i rezişti.”

Tendinţele negative nu pot fi depăşite focalizându-ne asupra lor, ci asupra dinamizării şi amplificării în fiinţa noastră a tendinţelor pozitive specifice. Fii întotdeauna activ în serviciul lui Dumnezeu. Oferă-i lui toate gândurile tale, cu acelaşi spirit îndatoritor, cu aceeaşi atenţie alertă şi plină de dragoste. Menţine-ţi mintea îndreptată către El şi urmăreşte să faci numai bine celor din jur. O minte leneşă este un instrument al necuratului.

Pentru a atinge starea de inacţiune caracteristică fuziunii finale cu Dumnezeu trebuie să fi foarte activ în serviciul Său.

Nu te lăsa niciodată sedus de agitaţie, de prea multe plăceri, de prea multă distracţie. Urmăreşte să fi profund în tot ceea ce faci. Dacă vei ceda acestei agitaţii mentale, seminţele vechilor tentaţii vor reîncolţi. Bineînţeles, este minunat să fii vesel, este minunat să fii plin de umor, dar nu lăsa superficialitatea să te cuprindă. După cum ştiţi, şi mie îmi place să glumesc, dar atunci când mă decid să fiu serios, nimic şi nimeni nu mă poate face să-mi uit hotărârea. Fiţi profunzi în toate acţiunile voastre, chiar şi atunci când ascultaţi o glumă şi râdeţi. Nu renunţaţi la calmul vostru interior. Urmăriţi să sălăşluiţi în permanenţă în Sine.

Condiţiile exterioare obiective sunt întotdeauna neutre. Modul în care reacţionaţi la ele le determină să pară benefice sau nu.

Trebuie să vă transformaţi reacţiile faţă de circumstanţele exterioare. Aceasta este esenţa întregului sistem Yoga – a neutraliza cu ajutorul Spiritului valurile reacţiunii. Fiţi în permanenţă fericiţi interior. Nu încercaţi să modificaţi exteriorul pentru a-l adapta cerinţelor voastre; urmăriţi mai bine să vă transformaţi interior.

O bună regulă de viaţă este să gândeşti astfel: „ceea ce vine din interiorul meu, îl las să se producă”.

Karma poate fi definită în mod simplu ca acţiune. Tot ceea ce odată a fost făcut poate, la fel de bine, să fie desfăcut.  Intreaga ta energie trebuie canalizată pentru a reuşi să-l cunoşti pe Dumnezeu. Nu te preocupa de karma care ţi-a mai rămas de depăşit. Lasă-l pe Dumnezeu să se preocupe de aceasta. În primul rând, distruge în fiinţa ta toate înlănţuirile karmice. Acestea sunt sursa ataşamentului tău faţă de ego. În momentul în care te dizolvi în El, orice acţiune vei realiza nu va mai crea karmă. Vor fi asemeni unor litere pe care le-ai scris pe apă, niciodată nu se vor întoarce asupra fiinţei tale. Ca să te eliberezi de înlănţuirile ego-ului, trebuie să tai nodul gordian al iluziei. Aceasta este starea de jivan mukta, fiinţa eliberată care trăieşte în această lume.

Prin intermediul meditaţiei şi al consacrării întregii tale fiinţe Divinului calmează-ţi valurile minţii. Mintea este cea prin intermediul căreia percepi realitatea actuală. În starea de supraconştiinţă, vei putea avea o viziune clară asupra a tot ceea ce te înconjoară, asupra realităţii obiective. Trăind permanent această stare de conştiinţă, un jivan mukta poate prelua la voinţă karma altor persoane şi să o ardă printr-o singură meditaţie.

Fiinţa a cărei întreagă karmă trecută este epuizată este un siddha, o fiinţă ce a atins perfecţiunea. Dacă o astfel de fiinţă se încarnează, o face doar pentru binele umanităţii şi nu datorită unei înlănţuiri karmice. O astfel de fiinţă este un avatar, un maestru spiritual coborât pe Pământ, o încarnare a Divinului.

Cel mai important este să-l găsim pe Dumnezeu. Atunci când vom percepe strălucirea Sa în cvasitotala obscuritate a conştiinţei noastre, orbirea spirituală va dispare.

În toate acţiunile pe care le întreprindeţi consideraţi-l pe Dumnezeu ca fiind cel care acţionează. Este o problemă de atitudine interioară şi nu necesită un mod exterior de a-ţi arăta umilinţa. Din păcate, mulţi aspiranţi îşi asumă o atitudine exterioară umilă numai pentru a-i impresiona pe cei din jur.

 

       Dacă vei ajunge la Dumnezeu, toate problemele din subconştient vor fi instantaneu eliminate. Tarele multor vieţi stau îngropate în solul mentalului tău. Toate dorinţele pe care le-ai avut în trecut şi de care nu eşti deplin conştient în actuala existenţă terestră aşteaptă momentul prielnic să se manifeste. Însă, dacă tu te vei întoarce către Dumnezeu, vei fi capabil să controlezi aceste dorinţe pentru totdeauna.

„Maestre, dacă ceea ce ne înlănţuie este ataşamentul faţă de această lume, cum se face atunci că persoanele care se sinucid nu se eliberează? Cu siguranţă, despre ele nu se poate spune că doresc să rămână aici.” Yogananda a râs cu poftă de absurditatea întrebării şi a răspuns: „Ca lucrurile să se desfăşoare cum ai spus ar trebui să existe o reală şi nemărginită dragoste de Dumnezeu. Viaţa este o şcoală în care avem mai multe examene de trecut până la atingerea finalităţii ei: eliberarea supremă. Dacă te comporţi ca un chiulangiu, va trebui să te întorci din nou şi din nou până când vei reuşi să înveţi toate lecţiile ei.”

Nu vei putea să te eliberezi atât timp cât îţi va mai fi frică. Cea mai bună metodă de ardere a karmei este să-ţi îndeplineşti plin de bucurie îndatoririle şi să întâmpini plin de curaj tot ceea ce viaţa îţi oferă.

Un factor esenţial în transcenderea karmei este meditaţia. Şi aceasta datorită focalizării intense a energiei fiinţei asupra liniştirii turbioanelor mentale. Cu cât meditaţia este mai profundă, cu atât te vei simţi mai liber interior.

Karma discipolilor este mult diminuată de prezenţa maestrului.

El cunoaşte întreaga ta karmă şi te îndrumă pe calea spirituală cea mai adecvată fiinţei tale. El chiar îşi asumă în mod conştient din „bagajul” tău karmic, la fel precum un om puternic ajută pe altul mai slab să care o greutate. A practica o disciplină spirituală fără a fi sub îndrumarea unui maestru competent este asemeni cu a călători prin nisipuri mişcătoare fără a şti unde-i cărarea.

 Calea spirituală este formată din 25% efortul aspirantului, 25% ajutorul guru-lui şi 50% Graţia Divină. Dar este absolut necesar ca cele 25 de procente ale discipolului să fie formate din 100% efort şi sinceritate.

Dorinţa de a ne încarna în această lume este cea care ne face să rătăcim din viaţă în viaţă. Dar, o dată ce tendinţa de a-l cunoaşte pe Dumnezeu a apărut în inimile noastre, eliberarea spirituală este sigură; acest proces poate dura mai multe vieţi – pentru că acest dor de Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, îşi va găsi împlinirea.

 Călătorind prin oceanul manifestării, fiinţa ajunge şi în zone cu apă calmă. Chiar şi în acest mare ocean al iluziei se pot găsi „golfuri” de o extremă linişte. Aceasta se întâmplă atunci când un avatar, sau o încarnare a divinităţii, este trimisă pe Pământ cu o misiune specială. Toţi cei care-l vor întâlni şi se vor pune în rezonanţă cu Spiritul său le va fi foarte uşor scape de forţa iluziei.

„Maestre” îl întrebă un discipol „se poate rătăci un suflet pentru totdeauna?”

„Imposibil. Orice suflet este parte din Dumnezeu şi – cine-l poate distruge pe El?”

Sfântul Anton a petrecut mulţi ani meditând într-un mormânt din deşert. În tot acest timp, el a fost de nenumărate ori încercat de demoni, până ce însuşi satana l-a ameninţat că îl va distruge dacă nu va renunţa la drumul său către Divin. Pereţii mormântului au început să se fisureze, iar din fisuri au apărut monştrii înfricoşători care se năpusteau asupra lui să-l devoreze. Dar sf. Anton şi-a îndreptat faţa spre cer şi a invocat ajutorul lui Iisus.

       Brusc, Iisus a apărut într-o lumină strălucitoare şi toate iluziile create de Ucigă-l toaca au dispărut. În starea de extaz dăruită de această prezenţă divină, sf.Anton şi-a reamintit toate existenţele sale anterioare. El l-a întrebat pe Dumnezeu: „Unde ai fost Tu în toţi aceşti ani în care eu te-am chemat?” „N-am încetat nici o clipă să fiu cu tine” – i-a răspuns Dumnezeu.