Una din cele mai mari bariere pentru a accepta generozitatea lui Dumnezeu este aceea de a avea o notiune limitata  in privinta a ceea ce suntem in realitate capabili de realizam. Poate ca suntem la diapazon cu vocea Creatorului care este in noi; ii auzim mesajul si apoi nu tinem seama de el pentru ca ni se pare ceva nebunesc sau imposibil. Pe de o parte, ne luam prea in serios pentru a nu vrea sa parem stupizi urmarind un proiect incontestabil grandios; pe de alta parte, nu ne luam pe noi insine sau pe Dumnezeu suficient de in serios; in consecinta, noi calificam drept grandioase proiecte care, cu ajutorul lui Dumnezeu, pot foarte bine sa fie la indemana noastra.

Amintiti-va ca Dumnezeu este sursa noastra; noi suntem in situatia spirituala de a avea un cont bancar nelimitat. Cei mai multi dintre noi nu iau in considerare niciodata puterea reala a Creatorului. In locul ei, noi accesam cantitati foarte limitate din puterea care ne este disponibila. Noi decidem intinderea puterii pe care Dumnezeu poate sa o aiba pentru noi. In mod inconstient, noi fixam o limita asupra a ceea ce Dumnezeu poate sa ne dea sau a felului in care ne poate ajuta. Noi suntem avari cu noi insine. Si daca primim un dar dincolo de ceea ce ne-am fi putut imagina, adesea il trimitem inapoi.

Poate ca unii dintre voi gandesc ca aceasta seamana cu povestea cu bagheta magica: ma rog si presto! Uneori, lucrurile exact asa se intampla. Cel mai adesea, situatia despre care vorbim pare sa fie o colaborare constienta in care munca se face incet si progresiv, supravietuind din naufragiul schemei noastre negative, clarificand viziunea a ceea ce vrem, invatand sa acceptam mici fragmente din aceasta viziune de oriunde ar veni ele si apoi, intr-o buna zi, presto ! Viziunea pare a fi dintr-o data gata. Cu alte cuvinte, rugati-va sa prindeti autobuzul si apoi fugiti cat de repede puteti!

Pentru ca aceasta sa se produca, trebuia ca mai intai sa credeti ca va  este permis sa prindeti autobuzul. Noi ajungem sa luam cunostinta de faptul ca Dumnezeu are resurse nelimitate la care fiecare dintre noi are aceleasi sanse de a accede. Aceasta descoperire ne permite sa ne degajam din culpabilitatea indusa de sentimentul de a avea sau a obtine prea mult. Intrucat toata lumea poate accede la resursele universale, noi nu privam pe nimeni cu abundenta noastra. Daca noi ajungem sa primim binele de la Dumnezeu ca pe un act de adoratie – in acord cu planul lui Dumnezeu de a manifesta bunatate in viata noastra -, putem incepe sa stopam sabotajul pe care il operam asupra noastra insine.

Unul din motivele pentru care suntem atat de zgarciti cu noi insine este lipsa de reflectie. Nu vrem ca norocul nostru sa se micsoreze. Nu vrem sa ne risipim abundenta noastra spirituala. Din nou, noi limitam fluxul nostru antropomorfizandu-l pe Dumnezeu intr-o figura parentala capricioasa. Avand prezent in minte gandul ca Dumnezeu este sursa noastra, un flux de energie plina de iubire se revarsa, iar noi suntem in situatia de a exploata, cu eficacitate, puterea noastra creatoare.

Dumnezeu are multi bani. Dumnezeu are multe idei de filme, idei de romane, de cantece, de picturi, de roluri de comedian. Dumnezeu are o resursa de iubiri, de prieteni, de case, toate la dispozitia noastra. Ascultandu-l pe Creatorul din interiorul nostru, noi suntem ghidati pe calea cea buna. Pe aceasta cale gasim prieteni, iubiti, bani si o munca infloritoare. Foarte adesea, atunci cand ne pare imposibil sa gasim o resursa adecvata, este asa pentru ca staruim asupra originii umane a resurselor. Trebuie sa lasam fluxul sa se manifeste de la sine acolo unde el va vrea – si nu acolo unde noi vrem sa se manifeste.

„Asteptati ca fiecare nevoie sa fie satisfacuta, asteptati raspunsul la fiecare problema, asteptati abundenta la fiecare nivel, asteptati sa cresteti spiritual.” (Eileen Caddy)

Cara, scriitoare, a petrecut mult prea mult timp, mai mult decat ar fi trebuit, intr-o relatie profesionala abuziva cu agentul ei pentru ca ea credea ca a rupe legatura cu acest agent ar fi o sinucidere in domeniul creatiei. Relatia era infestata de evaziuni, de semi-adevaruri, de intarzieri. Cara capitula mereu, de teama sa nu-si piarda prestigiul agentului ei. In cele din urma, dupa o conversatie telefonica abuziva, Cara i-a trimis o scrisoare de ruptura. Era ca si cum ar  fi sarit in cosmos. Cand sotul ei s-a intors acasa, ea i-a povestit in lacrimi cum tocmai si-a sabotat propria cariera. El a ascultat-o si apoi i-a spus: „Acum o saptamana eram intr-o librarie si proprietarul m-a intrebat daca ai un agent bun. El mi-a dat adresa si telefonul acestei femei. Sun-o.”

Inca in lacrimi, Cara a incuviintat. A telefonat si a fost imediat receptiva la sensibilitatea acestei persoane. De atunci ele lucreaza impreuna si o fac cu succes.

Dupa parerea mea, iata o poveste nu numai de sincronie, ci si de buna dependenta de univers ca sursa. Odata ce Cara a consimtit sa primeasca ceva bun dintr-o sursa oarecare, cea care putea sa se prezinte, ea a incetat sa mai fie victima.

O artista mi-a spus recent ca si-a intalnit noul ei agent – excelent de altfel – datorita afrimatiilor. Chiar si dupa ani intregi de recucerire artistica, eu inca am latura mea cinica si care spune: „Mmm”. Ca si cum am vrea sa credem ca Dumnezeu poate crea structura subatomica, dar ramane fara raspuns cand ii cerem sa ne ajute in pictura noastra, scultura noastra, scriitura noastra, filmul nostru.

„Priviti si veti gasi – ceea ce nu vom cauta, nu vom intalni”. (Sofocle)

Recunosc ca multi dintre voi vor da inapoi in fata simplicitatii acestui concept. „Dumnezeu nu dirijeaza mediul cinema-ului, se va spune. In schimb, creatia artistica universala, da.” Vreau, aici, sa pun in garda pe toti artistii care nu-si incredinteaza viata lor creatoare decat mainilor omenesti. Aceasta poate bloca binele vostru.

Dorinta de a fi monden, sofisticat si stralucitor blocheaza adesea curentul nostru intern. Cu totii avem idei cu privire la provenienta binelui nostru. Ca scenarista la Hollywood am avut multe conversatii dominate de mahnire cu alti scenaristi despre faptul ca, in timp ce agentii nostri sunt adesea fara valoare, parem a avea multe ocazii de genul: „Vecinul meu de palier…”, „Fratele dentistului meu…” sau „Cineva pe care sotia mea l-a intalnit la universitate…”. Aceste oportunitati il reprezinta pe Dumnezeu, sursa in actiune.

Creativitatea este o problema spirituala. Orice progres se face prin salturi prin credinta, unele mai mici, altele mai mari. Mai intai, poate ca vrem sa avem credinta de a lua primul curs de dans, primul pas in invatarea unui nou mijloc de exprimare? Mai tarziu, poate vom vrea credinta si fondurile pentru cursuri ulterioare, seminarii, un spatiu de lucru mai mare, un an sabatic? Si mai tarziu, este posibil sa avem o idee pentru o carte, un spatiu pentru expozitii colective de artisti. Cand o idee ne vine in minte, trebuie ca in cea mai buna credinta sa coboram barierele noastre interioare pentru a actiona pe aceasta idee si apoi, la un nivel mai larg, sa facem pasi concreti, necesari declansarii binelui nostru sincron.

Daca aceasta va pare mereu straniu si bizar, intrebati-va fara menajament care este urmatoarea etapa la care incercati sa va eschivati. Ce vis il credeti imposibil in functie de resursele voastre? Ce beneficiu obtineti din faptul de a ramane blocati la acest stadiu al expansiunii voastre?

Dumnezeu, care reprezinta sursa mea, este un plan de viata simplu, dar cu totul eficace. El ne elibereaza de dependenta negativa si de anxietate, asigurandu-ne ca el va face necesarul pentru aceasta. Munca noastra este aceea de a sti cum sa procedam. O maniera de a asculta este aceea de a scrie paginile de dimineata [scrierea in fiecare dimineata a unui anumit numar de pagini cu ceea ce ne vine in minte. Este o aducere la lumina a framantarilor din inconstient. Efectul pe termen lung este o mai mare constientizare, o viata mai „treaza”, o prezenta la prezent.] Seara, inainte de a adormi, putem face lista domeniilor in care avem nevoie de sfaturi. Dimineata, scriind pe aceasta tema, suntem pe cale sa intrevedem anticipat cai invizibile de abordare. Faceti aceasta experienta in doua etape: cereti raspunsurile seara si ascultati raspunsurile dimineata. Fiti receptivi la orice forma de ajutor.

„Tine de puterea mea a-l servi pe Dumnezeu sau a nu-l servi. Servindu-l, eu adaug ceva propriului meu bine si binelui lumii intregi. Neservindu-l, imi pierd propriul bine si privez lumea de acest bine propriu, care statea in puterea mea sa-l creez.” (Lev Tolstoi)

Fragment din cartea LIBEREZ VOTRE CREATIVITE. Julia Cameron
Ed. J’AI LU, FRANCE
Traducerea Viorica. Jucan