Esti o parte din cer si o parte din pamant. Nu te poti lepada de nici una din ele caci ele traiesc doar impreuna in Om. Nu ai venit pe pamant ca sa traiesti in cer si nici nu vei pleca in cer ca sa traiesti ceea ce nu ai trait pe pamant. Fiecare absenta din viata ta te costa timp care este irecuperabil. Timpul ce ti-a fost dat se scurge din prima zi a vietii tale. Iar aici pe pamant ai primit darul Vietii.

Ai nevoie de mai multa consideratie fata de tine si asta nu ti-o da nici o diploma „recunoscuta international” sau „recunoscuta de stat”. In spatele acestei recunoasteri este defapt o alta nevoie. Ai nevoie de recunoasterea familiei tale. Iti onorezi radacinile? Simti ca apartii familiei tale? Simti ca apartii acestei tari? Cu cat vei renega radacinile tale cu atat vei pierde mai mult din potentialul pe care intregul tau neam ti-l transmite. Ei stramosii au nevoie de tine, au nevoie ca tu sa duci mai departe traditia acestui neam, a acestei tari. In sangele tau nu este doar mama si tata care poate nu te-au iubit asa cum ti-ai dorit ci intregul tau neam de eroi, de vindecatori, de oameni care au adus rod acestei tari.

Ce suntem daca ne renegam conducatorii? De ce nu avem pe cei mai buni? Pentru ca nu avem un cod al onoarei in care sa credem cu totii. Mai intai onoarea fata de propria familie si apoi a acestei tari. Nu scapi ocazia sa te plangi sau sa tanjesti la ce are altul, pentru ca nu te simti bine niciunde.

Nu scapi ocazia sa pleci din tara fara sa iti pese ce lasi in urma pentru ca „acolo” poti avea „tot ce ti-ai dorit”. Dar care este pretul? Un om fara familie si fara tara este un om care nu poate creste caci nu are pe ce se sustine, ii lipseste fundamentul. Atunci el devine vulnerabil, plin de frici, bolnav, instabil emotional, tocmai bun de manipulat de oricine. Raman in urma copii nefericiti care devin oameni mari incapabili de a avea o familie.

Sa nu ne fie teama sa avem vise si sa le implinim. Sa nu mai traim in ignoranta, fata de omul ranit de pe strada, fata de copii care nu au ce manca, fata de animalele care sunt chinuite, fata de copacii care sunt taiati. Trezeste-te si simte pulsul tarii tale. Suntem cu totii „ai nostrii”. Ne avem unii pe altii si nimic mai mult. Avem nevoie sa ne onoram unii pe altii, iar apoi sa invatam sa ne iubim.

Mai intai trebuie sa ne schimbam noi, pentru a putea primi recunoasterea propriei familii si apoi a intregii lumi? Atunci cand vei face pace cu tine nu vei mai avea nevoie de recunoastere, ea va veni pur si simplu. Natura te va recunoaste si ea si nu vor mai fi necesare inundatiile, incendiile, cutremurele.Incetand sa mai chinui copacii, animalele, apele, natura va da rod si te vei simti binecuvantat. Cauti orice mai putin pe Dumnezeu. Dai vina pe toti mai putin pe alegerile tale. Dumnezeu te cunoaste, doar tu nu Il cunosti pe el. In fiecare zi te indepartezi mai mult si mai mult de El, de viata ta, de timpul tau, de familia ta, de tara ta.

Taina Botezului reprezinta recunostinta pentru aceasta viata. Cand nu ai recunostinta pentru parinti, pentru viata, pierzi onoarea si ceea ce este sfant. Cum crezi ca poate deveni viata ta?Te simti singur? Esti singur doar cand esti separat de Dumnezeu. Nu vei fi niciodata singur caci am fost „proiectati” de a fi impreuna. Indoiala te face vulnerabil, te face sa iti pierzi puterea. Cat de deschis esti sa intampini oamenii in viata ta, sa primesti si sa daruiesti iubire?

Pregateste sufletul ca pe un vas curat gata sa primeasca Sfanta Taina a Impartasaniei, recunostinta ta pentru celalalt, caci primind pe Domnul primim si pe Omul in inima noastra. Caci El a spus: „Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii” (Ioan 13:34-35).

Sa punem Lumina in sufletele noastre si sa fim mai buni chiar de acum, caci cineva mai presus decat noi, vegheaza. Datoria noastra cea mai imperioasa este de a nu da niciodata drumul firului Minunii, pentru ca prin el suntem noi, adevarata fiinta.