Natura eterica a fiintei

Nu există nici început şi nici Sfârşit între Percepţie şi Acţiune. A percepe înseamnă a acţiona şi invers. Şi, ori de câte ori ne exercităm această stranie putere, avem impresia că ne dăruim „în întregime” oricare ar fi domeniul sau ansamblul spaţiului în care ne aflăm. Siguranţa şi fineţea operaţiunilor care se îndeplinesc în acest domeniu pot fi asemănate cu munca unui ceasornicar. Când procedează la montarea unui ceas, el nu se gândeşte deloc la mişcările pe care le va face pentru a împărţi piesele. El va aşeza rotiţele în ordinea necesară, din obişnuinţă, concentrându-şi atenţia asupra necesităţii de a le aşeza cum se cuvine. Dacă îşi cunoaşte meseria este cu neputinţă să se înşele. Fiecare piesă corespunde unui loc determinat. Ele nu pot fi schimbate între ele, în acelaşi ceas.

Tot astfel, Legile Ordinii Universale nu se pot schimba între ele într-un acelaşi Univers şi raporturile lor de cauză-efect fac parte din aceeaşi Ordine de montaj pentru toate sistemele de Universuri gravitând la infinit. Observaţiile făcute în Lumile superioare ne permit să înţelegem mai bine mecanismul Conştiinţei.

Fiecare lume, fiecare grad de concentraţie magnetică a eterului în care ne transportăm, posedă posibilităţi de acţiune în armonie cu elementele care îl compun. Când ne dedublăm în una din aceste dimensiuni, Conştiinţa este deci limitată de însăşi natura substanţei în care este cufundată. Pentru a-şi mări capacităţile şi libertatea de acţiune, conştiinţa va trebui să trăiască într-un mediu magnetizat mai fin. Şi cum Fiinţa umană nu poate să-şi schimbe dimensiunea fără a se debarasa mai întâi de atracţiile inferioare, înseamnă că fiecare primeşte întocmai Puterea corespunzătoare nivelului său de Evoluţie.

Perfecţiunea alcătuirii universului aduce cu sine o Justiţie de aceeaşi valoare. Fiinţa conştientă nu mai formează decât o Unitate cu Principiile Ordinii Universale. Ea gândeşte şi acţionează în armonie cu această Ordine, în această Ordine şi pentru această Ordine, şi i-ar fi cu neputinţă să conceapă o-alta, pentru că nu există vreuna mai desăvârşită. Astfel, fiinţa umană care a ajuns prin propriile sale mijloace la o stare de perfecţiune, pe care a perceput-o puţin câte puţin şi căreia i-a trăit cele mai infime vibraţii, îi este din punct de vedere material şi spiritual cu neputinţă să acţioneze în alt mod.

Binele şi Răul, diferenţiaţi în limitele unui Univers în evoluţie, nu mai au nici un înţeles. A le mai atribui vreun înţeles ar fi un, viciu de judecată, deoarece Fiinţa umană, trăind şi apreciind toate modalităţile unuia şi ale celuilalt a ales, în acord cu Natura, elementele perfecte care îi fac fericirea. Dacă rezumăm noţiunile practice ale experienţei, a gândi şi a acţiona rezumă în Invizibil acelaşi mod de activitate. Un fel de intuiţie senzorială informează omul despre universalitatea puterilor şi a mijloacelor sale de acţiune. Instinctiv, el simte că la cea mai mică dorinţă, la cea mai slabă atracţie, la umbra unui gând, totalitatea facultăţilor sale psihologice se vor pune în mişcare. În aceeaşi clipă el a înţeles, a cântărit, a deliberat şi a acţionat, fără ca ansamblul funcţiilor sale să-i strice cu ceva seninătatea încrezătoare, semnul unei înţelepciuni universalizate.

Când am reuşit să pătrundem în chip conştient în dimensiunile succesive ale Lumilor superioare, extragem de aici o mai mare stabilitate emoţională în stările inferioare ale conştiinţei. Această remarcă la care am ajuns, natural, după mai mulţi ani de  practică experimentală, este foarte importantă. De fapt, la început deosebim cu greutate caracteristicile particulare ale fiecărei dimensiuni. Este o anume ucenicie de care nimeni nu ne poate scuti. Nu cunoaştem ceea ce ştim şi ceea ce putem face. Avem tendinţa să ne lăsăm uşor opriţi de piedici de tot felul.

Odată ce am luat cunoştinţă de condiţiile de viaţă din dimensiunile superioare, nu mai bâjbâim. Apariţia unei forme neplăcute nu ne mai sperie. Mergem drept la ţintă şi acţionăm cu o siguranţă şi cu o certitudine superioară celei din Planul în care ne aflăm. Capacitatea progresivă de a pune în joc acorduri mai strânse cu esenţa fenomenelor are ca rezultat imediat selecţia obligatorie a gândurilor pe care avem obiceiul să le folosim pe pământ. Deducem de aici că acordul Fiinţei conştiente cu lumile superioare, necesită un ansamblu de idei „pozitive”. Şi aceste observaţii, născute din experienţă rezumă toată morala pământească şi supra-pământească. Principiul moral există acolo, fară nici o îndoială; el face corp comun cu Conştiinţa, cu starea oscilantă a eterului în care ne exercităm puterile.

A nu avea decât idei pozitive, dorinţe pozitive, a nu face decât acte pozitive, a nu te înconjura decât de afecţiuni pozitive, iată morala Evoluţiei. A fi pozitivi cu noi înşine, în raport cu oamenii care ne înconjoară, cu natura, cu substanţa în care trăim, cu faptele existenţei noastre, iată calea de a ajunge în dimensiunile superioare ale eterului. A fi pozitiv face ca sistemul oscilant pe care îl utilizăm ca vehicul în invizibil să fie acordat cu aspectul „forţă” al substanţei. Această conduită este în legătură directă cu însăşi natura eterică, iar aspectul de materie reprezintă polul opus; debarasându-ne de atracţiile care ne leagă de acesta, evoluăm în mod implicit.

Pentru a atrage în propria fiinţă latura pozitivă a vibraţiilor ajunge să trăieşti nedorind nimic pentru tine însuţi. Acţionând în interesul general, în cea mai totală dezinteresare, nici o vibraţie nu se leagă de voi. Deveniţi un generator de energie. Sustrăgându-vă conştient de la influenţele comportamentului vostru scăpaţi de sub incidenţa legii reîncarnării şi a tuturor consecinţelor ei. Fără a deveni o victimă socială fiecare poate acţiona astfel în limita posibilităţilor. A fi cât mai rar posibil egoist şi orgolios, a rămâne simplu în inimă şi spirit, în toate împrejurările, îmi par a fi lucruri la îndemâna oricui, şi legea Evoluţiei nu cere mai mult.

…este o lume de vibraţii care trebuie bine alese pe măsură ce pătrundem în regiunile în care domină aspectul Forţă al Substanţei. Practic imaginile, ideile puse în mişcare de către Gândire trebuie să exprime totdeauna o calitate, niciodată un defect. Orice imagine, raportându-se la o idee de rău, de ură, orice gând răuvoitor trebuie să fie dat uitării. Astfel, într-o experienţă am vrut să studiez efectele rugăciunii în Invizibil. Am utilizat în ziua aceea rugăciunea „Tatăl nostru”. În clipa în care am gândit cuvintele: „Şi ne mântuieşte de cel rău”, am simţit o astfel de pierdere de energie, încât m-a cuprins o stare de slăbiciune şi a trebuit să mă întorc imediat pe pământ. Această expresie conţinea o idee negativă. Trebuia să fi zis: „Şi ne întăreşte în bine” pentru a crea vibraţii de aceeaşi natură.

Experienţa de dedublare în diferitele dimensiuni ale Spaţiului permite să concluzionăm, cu toată certitudinea, existenţa unei ordini generale a Principiilor ce acţionează în Univers. Conştiinţa umană se îmbogăţeşte cu toate experienţele trecute de la care păstrează elementele fundamentale. În invizibil supleţea magnetică a oscilaţiilor substanţei îi permite să le pună în joc în mod natural, fără efort, în aceeaşi unitate de gândire şi acţiune.

Evoluţia acestei Conştiinţe constă într-o apropiere de constantele Ordinii Universale, pentru a putea vibra în sincronism cu Ea. Acest potenţial de energie vibratorie care este conştiinţa umană se dezvoltă trăind o viaţă orientată pozitiv. Pentru a îndepărta din existenţa ta toate forţele deprimante, toate dezacordurile produse de imaginile, dorinţele şi actele negative, trebuie să devii un centru de atracţie pozitiv al Universului.

Dacă rezumăm practic conduita ce trebuie urmată pentru a obţine maximum de avantaje cu minimum de efort, vom spune că trebuie săvgândim, să dorim, să acţionăm, să iubim, într-un sens superior. În fiecare clipă a vieţii trebuie să fim gata să exercităm puterile măreţe ale unei vieţi superioare şi pentru aceasta trebuie folosită atracţia universală în sensul ei cel mai pur.

Oricare ar fi forma, tipul atracţiei care ne cheamă, niciodată nu trebuie să fim pasivi faţă de ea. Trebuie să-i fim stăpânul conştient. Dacă ea este personală, deprimantă, sălbatică, duşmănoasă, trebuie să-i eliminăm caracterul negativ; ea va deveni servitoarea noastră. Pentru aceasta, conştiinţa trebuie să fie centrată asupra a ceea ce este mai bun în Univers, asupra principiilor de Ordine, a căror armonie ne este perceptibilă sub multiple definiţii ale Binelui, Frumosului şi Adevărului. Urmărind în toate acţiunile Binele dezinteresat, iubind Frumuseţea sub toate formele sale, dorind a cunoaşte Adevărul debarasat de toate iluziile omeneşti, dând acestui Ideal un impuls al întregii fiinţe, fără nici o constrângere, puteţi fi sigur că sunteţi în acord complet cu Constantele Evoluţiei. (fragment din Yram)