Calea tacerii este mai potrivita decat constiinta unei limite, chiar si prin cuvant… am scris asta seara. Simtirea si nu gandirea este poarta spre inalta constiinta. Iar starea de gol, de vid apare la trecerea portilor…  Trecuta frica face posibila trecerea portilor, a tuturor portilor. Cand frica face parte din tine orice incercare de transcedere a constiintei  va umple vidul doar cu experienta, urmand ca restul sa vina mai tarziu, cand esti eliberat de dogme, de bine si rau, de apartenente, de nevoi, de dorinte… Neputinta de a intelege urmatorul pas inseamna ca nu este momentul. Inseamna ca nu intelegi vidul, simtirea, Creatorul. Pana atunci bucura-te de fiecare moment al vietii si traieste-l constient, aducand elogiu fiecarei zile prin cuvant. Cuvantul pur care te inalta, cuvantul fara limite si judecati, in simtirea surasului si in imbratisarea primului soare. *Karyn