”Fiecare familie are un suflet comun si o constiinta comuna. Acest suflet si si aceasta constiinta sunt ghidate de trei legi nescrise. Prima: Fiecare individ dintr-un sistem are un drept egal cu toti ceilalti de a apartine. Si asta este valabil pentru cei vii cat si pentru cei morti. Cand unui individ i se neaga dreptul de a apartine, de exemplu din cauza unei judecati de tipul ”este un ticalos” sau ”este un alcoolic” sau ”a avut un copil in afara casatoriei” sau orice altceva se poate spune despre cineva, efectul este mereu acelasi. Anumiti membrii ai familiei sau ai clanului se simt superiori si pretind ca ei au mai mult drept sa apartina,  pentru ca ei sunt persoane mai bune. Dar sufletul familiei nu distinge intre bine si rau in felul acesta. Pentru ca asa numitul rau nu este altceva decat o fateta a multiplicitatii din care binele isi extrage forta. In lipsa raului nu exista bine. O persoana care  se considera  perfecta  in realitate este teribila.  In compania oamenilor care se considera obisnuiti te simti impacat si simti ca apartii.

Cand ii este negat cuiva dreptul egal de a apartine unei familii sau unui clan, sufletul familei sau constiinta familiei va incerca sa re-echilibreze acesta situatie sau sa restabileasca ordinea intr-un fel sau altul. Aceasta este a doua lege si priveste atat sufletul familiei cat si constiinta acesteia. Rezulta defapt din prima lege, astfel: o persoana nascuta mai tarziu se va identifica cu un membru al familiei, care s-a nascut inainte si care a fost exclus, dar acesta persoana nu este constienta de identificare. Ea reprezinta acel membru al familiei, pentru a restabili ordinea  si a face dreptate in termenii constiintei de familie. Astfel, acesta persoana nascuta mai tarziu, sufera in acelasi fel, are aceleasi emotii si devine asemenea celui exclus. Se identifica cu el. Din cauza acestei identificari, sistemul trebuie sa se repozitioneze in ceea ce priveste binele si raul.

Solutia pentru persoana identificata ar fi sa onoreze persoana exclusa din familie, asta inseamna, sa-i dea acesteia un loc in inima sa.

Se intampla de asemenea, ca cineva sa fie exclus sau uitat pentru ca soarta sa a fost una prea infricosatoare, de exemplu, cand o femeie a murit dand nastere unui copil. Ea trebuie sa fie primita in memoria familiei si inclusa in sistem astfel incat sa nu fie nevoie de vreun descendent sa se identifice cu ea. Apoi, fiecare are sansa de a se simti din nou impacat.

Primele doua legi sunt : fiecare are dreptul egal de a apartine si sistemul va re-echilibra un drept refuzat de a apartine. A treia lege se refera la faptul ca cei care au aparut mai devreme in sistem au intaietate fata de cei care au aparut mai tarziu. Sufletul familiei si constiinta familiei protejeaza drepturile celor care au venit primii si le sacrifica pe ale celor care au venit mai tarziu, in scopul de a echilibra lucrurile. Cand statutul celor care au venit mai devreme este recunoscut, atunci cei care au aparut mai tarziu sunt liberi.” Sursa: Bert Hellinger