Iisus, Lumina Sufletului

Viata mea s-a schimbat  complet din momentul in care I-am simtit prezenta.  El, se pregatea sa coboare… Iar eu ma pregateam sa intampin Anul nou, 2010… Eram cu Codrina, intr-o bucatarie de vorba, in casa unor prieteni din Arad. Am privit-o plina de emotie la un moment dat si am intrebat-o: ”Tu vezi ce vad eu??? ” Iar ea, abia ca a putut raspunde …”Daaa!” Am inceput sa tremur, traiam cel mai minunat si incredibil moment al vietii mele. I-am chemat pe toti ai casei si L-am  intampinat cu paine si vin spunand  rugaciunea Tatal Nostru, nu stiam ce altceva puteam face. Am aprins o lumanare si am stat cuminti iar inima ne batea cu putere… Am simtit cum trece pe la fiecare si ne binecuvanteaza. Apoi a urcat. Nimic din ceea ce a insemnat acea seara nu mai contat. Tremuram.  Am iesit in curte si am privit cerul cu lacrimi in ochi si ma intrebam ”cum este posibil?”…  Din acel moment viata mea s-a schimbat si Ii multumesc pentru fiecare secunda ce a urmat. Sper doar, sa Il pot intampina cum se cuvine in fiecare zi din viata mea. Invatatorul meu a batut la poarta sufletului meu si eu I-Am Deschis cu toata dragostea mea!

Pentru a te conecta cu Iisus nu ai nevoie de nici o initiere, de nici un ritual,ai nevoie doar de Credinta! Iar rugaciunea nu este una anume ci una speciala,cea care vine din suflet, cu cuvinte tale!  Iti trimit o meditatie superba cu Iisus :

http://dl.transfer.ro/transfer_ro-20feb-77f28161ff.zip

”Numele prin care este desemnat IISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, in lumea eterica este SHONA. Tradus intr-o limba omeneasca, SHONA are o semnificatie semantica complexa. Numele intreg al lui Iisus Hristos in lumea eterica este SONA SANTIA SONA HAMATHAI, iar traducerea literala in limba omeneasca este „Primul nou alcatuit vreodata in desavarsire”. SANTIA era numele lui Adam inainte de cadere. Dupa cadere, Adam s-a numii SAIA. Astfel, Iisus Hristos estre Noul Adam, cel care a devenit modelul tuturor oamenilor, Alfa si Omega.

Iisus Hristos este numit in lumea eterica Noua lumina sau, dupa cum se spune uneori in limba eterica, „Domnul sufletelor toate acum, cel cu toata Puterea si Taria in ceruri si pe pamant acum”. Uneori, Iisus Hristos este numit prin numele ISSHONA. ISS este numele lui DUMNEZEU: „Dumnezeu este numai UNUL”. „Altul (alt adevar) nu este, caci adevarul este UNUL”, spunea Ingerul Gabriel. Tradus din limba lumii eterice – akataka – in limba folosita de oameni, termenul UNUL nu se refera la cifra 1 ci la Cel Preainalt.

Sinonimul lui UNUL este cuvantul ISS (este vorba despre trancrierea fonetica a termenilor din limba lumii eterice) – iar ISS este unul din numele lui Dumnezeu in limba lumii eterice (alt nume fiind HAUTI). Cuvantul derivat ISSHONA poate fi tradus aproximativ prin formula ADEVARUL SUPREM CARE LUMINA LA INCEPUTURI, iar SHONA, numele acordat in lumea eterica lui IISUS HRISTOS, poate fi tradus prin formula „Noua Lumina rupta din Lumina de la inceputuri”. De aceea, se spune ca Adevarul, acum, este de-al cunoaste pe ISS – intr-o alta denumire HAUTI – prin SONA, adica Adevarul este sa-l cunosti pe Dumnezeu Tatal prin Iisus Hristos.

In lumea eterica, SHONA inseamna, in sens derivat, „strangere de mana”. Desi in lumea oamenilor, strangerea de mana s-a desacralizat, in lumea eterica, strangerea de mana este in continuare sacrosancta. Pentru Ingeri, SHONA inseamna „Lumina din Lumina” sau, altcumva spus, Lumina lui HAUTI manifestata in Fiul SAU. Pentru spiritele naturii, SHONA inseamna „Cuvant” sau „Voce”. Spiritele naturii il numesc si DOMNUL SUFLETELOR. SHONA mai inseamna si procesul tainic prin care Soarele fizic daruieste lumina sa lumii si da viata la tot ce exista. Numele de SHONA se mai da si Energiei aurii care emana din chakra inimii Fiului lui Dumnezeu, lumina care este transferata, pe principiul candelei, tuturor oamenilor, mai precis sufletelor oamenilor de pe pamant. Oamenii din Alaiul Fiului lui Dumnezeu sunt singurii care-l numesc pe SHONA in limbaj omenesc: CRIST sau IISUS HRISTOS. Uneori folosesc doar formula FIUL LUI DUMNEZEU.

Trupul in care se manifesta Iisus Hristos in lumea eterica este un element nou al Creatiei. Perceput prin clarvedere, mai precis prin simtul vechimii, trupul lui Iisus Hristos este mai nou decat orice trup omenesc. Trupul lui Iisus Hristos este o simbioza nou aparuta in Cosmos, intre corpul duh si suflet. Alcatuirea trupului in care Iisus Hristos se manifesta in lumea eterica permite transcenderea tuturor „lumilor”, adica a tuturor palierelor Terrei aurica, inclusiv a lumii materiale. Dupa vechimea Trupului Sau, Iisus Hristos nu pare sa fi aparut in lumea eterica de mai mult de 1800 -1900 ani.

In lumea eterica se afirma ca, imediat dupa Crucificarea si Moartea pe Cruce, Iisus Hristos a ramas de trei ori cate trei luni in lumea infraeterica. Pentru a putea patrunde in lumea eterica, Iisus Hristos trebuia sa-Si formeze un trup adecvat, care sa fie constituit ca o noutate absoluta a creatiei. Acest trup trebuia construit pe baza simbiozei dintre corpul duh si suflet. Nivelul sau rezonantic era foarte inalt, astfel incat nu putea rezona de la inceput, imediat dupa „inaltarea la cer”, cu lumea eterica a Terrei aurica. Pentru a realiza aceasta alchimie aurica divina, Iisus Hristos a coborat in Iad. Astfel, primii oameni la care a ajuns Vestea cea mare au fost oamenii din Iad. Primind Vestea cea mare, cei din Iad au fost scosi de acolo. Spiritele naturii povestesc un fapt cutremurator: pentru a-si forma trupul, Iisus Hristos a trebuit sa stea in Iad „de trei ori lungimea aratatorului”, adica trei zile. In cele trei zile cumplite – zile care au fost prelungite la dimensiunea unor Perioade cosmice – Iisus Hristos a suferit toate chinurile si toate caznele cumplite ale tuturor sufletelor umane si tuturor duhurilor, incepand de la prima incarnare si moarte a unui om pana la ultima incarnare si moarte a unui om. Prin acest act unic al Fiului lui Dumnezeu, toate sufletele umane si toate duhurile – incepand de la Adam – au fost RASCUMPARATE sau, cu alte cuvinte, s-a platit un PRET ANTICIPAT pentru ele.

ASTFEL, PRETUL MANTUIRII TUTUROR OAMENILOR A FOST PLATIT DE IISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU.

Prin acest proces cumplit de coborare in adancurile Iadului, Fiul lui Dumnezeu Si-a creat Trupul de slava in lumea eterica. Mai mult decat atat, prin Sacrificiul Sau, a fost creata o nisa la nivelul microcosmic al tuturor oamenilor, prin care omul a capatat posibilitatea de a comunica cu Imparatia cerurilor. Cu alte cuvinte, s-a realizat jonctiunea omului cu Imparatia Cerurilor. Aceasta jonctiune s-a realizat prin modificarea structurii aurice umane. Aurei umane i s-au adaugat anumite elemente constitutive, cel mai important dintre ele fiind deschiderea virtuala a chakrei inimii, chakra din partea stanga, numita chakra iubirii. Nu este asadar vorba despre chakra anahata care se afla in mijlocul corpului, pe canalul Sushumna, ci despre chakra cvasinecunoscuta astazi in mediile cunoscatorilor aurei umane, situata exact in dreptul inimii fizice.

Prin iubire, omul va fi capabil sa se conecteze la imparatia cerurilor, iar din punct de vedere auric, acest proces se produce prin activarea chakrel inimii. Chakra inimii este in fond un canal de legatura ce uneste microcosmosul si macrocosmosul. Chakra inimii are aceeasi culoare aurie care se poate remarca prin clarvedere in aura radiata de Trupul de lumina al lui Iisus Hristos. Iisus Hristos apare in lumea eterica sub infatisarea sa cunoscuta mai ales din iconoclastica crestina.

Chipul sau este aproape identic cu cel descoperit pe giulgiul de la Torino. Privit de la oarecare departare, Iisus Hristos apare in lumea eterica ca un barbat inalt de aproximativ 1,90 metri. Are parul castaniu inchis, ondulat, destul de lung. Uneori isi prinde parul bogat, usor ondulat, in panglici ce par din lumina. Are nasul usor acvilin, ochii mari si foarte profunzi. Culoarea ochilor par uneori sa se modifice: uneori are ochii caprui cu sclipiri verzui, alteori albastri precum azurul cerului. Are buzele pline, iar o barba mica ii acopera obrajii. Pe cap poarta uneori ceva ca un fel de coroana formata din 12 pietre pretioase ce stralucesc foarte tare, in culori diferite. Uneori, atunci cand clarvazatorul are posibilitatea sa stea foarte aproape, se pot vedea pe maini si pe frunte urmele zgarieturilor si impunsaturilor de la Crucificare. La maini, urmele piroaielor cu care a fost rastignit sunt vizibile la incheieturile mainilor si nu in palme. Hainele in care se infatiseaza in lumea eterica sunt diferite. Cea mai frumoasa dintre ele pare a fi o roba superba, alba precum zapada, cu fireturi din lumini galben-aurii. Peste brau este incins cu o esarfa. Uneori, esarfa are culoarea violeta, alteori are culoare galben aurie. In picioare poarta sandale, precum cele de pe timpul romanilor, ce par de foc.

Din interiorul Trupului Sau emana doua luminozitati distincte: de la brau in jos emana o luminozitate de culoarea metalului topit sau a aramei, iar de la mijloc in sus emana o luminozitate de culoarea argintie curata, foarte clara. De departe, combinatia celor doua culori formeaza un amestec, care da culoarea galben-auriu. In jurul Sau, datorita radiatiei extrem de puternice, se formeaza curcubeee multicolore de lumini. Iisus Hristos pare un Izvor de lumina, care radiaza extrem de puternic. Lumina emanata de El, care
ajunge pana la mari distante in jur, este extrem de blanda, de suava si de lina. Este Lumina Iubirii. De departe, se vede ca un imens glob auriu, ce raspandeste curcubee multicolore, in culori irizante.  Privind atent, un clarvazator poate remarca cum lumina emanata de Iisus Hristos lumineaza fetele si chipurile oamenilor din alaiul Sau. La unii oameni lumineaza ochii, la altii lumineaza un mic fragment de fata. Multi dintre oamenii din alaiul Sau au portiuni de aura – in special ochii si fata, unii chiar intregul cap -luminat de Lumina Sa. Chiar si unii oameni incarnati au o mica parte a chipului luminata de Lumina Sa. Unii au numai ochii luminati, altii o portiune a fetei, foarte rar in intreaga fata. In general, preotii crestini, la fel ca si unii oameni care se roaga in mod constant, au drept semn auric dinstinctiv o radiatie sau o umbra de radiatie din Lumina Sa pe chip. Aceasta radiatie aurica este numita LUMINA SUFLETULUI. Fara Lumina sufletului, chiar daca patrunde in lumea eterica si chiar daca vede unele din entitatile prezente acolo, sa spunem spiritele naturii, un clarvazator nu-l poate vedea pe Iisus Hristos.

Iisus Hristos se poate manifesta si in lumea subeterica, precum si in lumea materiala. Intelepciunea populara romaneasca aminteste acest eveniment in acele basme care descriu cum Dumnezeu si Sfantul Petru se preumbla uneori in lumea materiala, pe la casele oamenilor, pentru „a le cerceta inimile”. In infraeteric, trupul lui Iisus Hristos emite o lumina difuza, destul de pala. In schimb, in lumea materiala, unde se manifesta foarte des, mult mai des decat banuim noi, oamenii, Iisus Hristos se infatiseaza la fel ca si un om normal, astfel incat nu este recunoscut de nimeni. In momentul in care se manifesta in lumea materiala, structura trupului Fiului lui Dumnezeu permite ridicarea nivelului rezonantic al tuturor celor ce stau in jurul Sau. Cand apare in lumea materiala, Iisus Hristos este insotit de oameni din alaiul Sau sau este singur. Un om poale sa treaca pe langa El fara sa-l cunoasca. Uneori, oamenii se uita la El, imaginea se imprima pe retina, oamenii il vad, dar nu constientizeaza cine este. Se poate intampla sa stea de vorba cu unii oameni, chiar sa fie invitat la masa – unii chiar l-au poftit in casele lor – fara ca oamenii sa stie cu cine au de-a face. Dintre locurile in care apare in lumea materiala, spitalele, azilele sau manastirile sunt locurile cele mai des vizitate. In spitale sau azile, acolo unde este suferinta mai mare, Iisus Hristos apare si dispare instantaneu fara a fi remarcat de nimeni.

Multi membri ai Alaiului Sau se pot manifesta impreuna cu El in lumea materiala. Doar cei sanctificati pot cobori direct in lumea materiala impreuna cu Iisus Hristos. Exista oameni din Alaiul Sau care se pot manifesta numai in infraeteric. Acesti oameni au fost numai beatificati, nu si sanctificati. Acest fapt este legat de Taina sfintirii numelui, o taina adanca, pe care, dupa cum este si normal, Biserica crestina o tine numai pentru sine. Exista, de asemenea, multi oameni incarnati in lumea materiala, prin care se manifesta atat Sfintii din alaiul Sau, cat si Iisus Hristos insusi. Acei oameni poseda semne aurice distinctive: cununi, peceti sau sigle. Unii dintre acei oameni, in special monahii din manastiri, capata cu timpul caracteristici fiziologice ale chipului Sau. Unii oameni, pot capata timbrul vocal, privirea, mimica lui Iisus Hristos sau al unuia dintre Sfintii din alaiul Sau. Exista si oameni, foarte rari intr-adevar, care manifesta anumite caracteristici sufletesti si spirituale deosebite incat au devenit un canal de comunicare direct a lui Iisus Hristos in lumea materiala.

Noi, oamenii ne plangem adesea de faptul ca in lumea noastra nu sunt vizibile minuni si ca, in cazul in care exista, nu pot fi cercetate „stiintific”, pentru a fi cu adevarat convingatoare dupa normele pe care noi insine le-am constituit. Adevarul este insa altul: noi traim intr-o lume cufundata in mister, in care minunile sunt la tot pasul, noi fiind cei incapabili sa le constientizam asa cum se cuvine. Uitam mereu, poate nepermis de mult, cati oameni scapa zilnic „miraculos” din accidentele ingozitoare, cati oameni se vindeca „miraculos” de boli incurabile, indiferent de eforturile medicilor, atribuindu-le „intamplarii”. De asemenea, uitam mereu faptul ca multe evenimente delicate – boli, accidente – la care am fost partasi de-a lungul vietii, noastre si am scapat cu bine, au trecut neobservate si considerate drept „normale”, cand in fond constituie minuni cu acte in regula. Din pacate, noi, oamenii uitam mult prea usor.

Pentru un clarvazator care deja l-a vazut in lumea eterica, aparitia lui Iisus Hristos in lumea materiala este ceva mai usor de remarcat, dar nu chiar atat de facil precum s-ar crede la prima vedere. Chiar daca nu este conectat la cea de-a doua vedere, clarvazatorul, in virtutea experientei dobandite, „simte” prezenta Sa. Astfel, exista doua indicii importante prin care poale fi perceputa prezenta Sa in lumea materiala. Primul indiciu este susurul lin, ca un fel de izvoras, ce se aude foarte clar in apropierea Sa. Al doilea indiciu foarte important este mirosul specific. Atat in lumea eterica, cat si in lumea materiala, mirosul specific al lui Iisus Hristos este cel de paine proaspata, abia scoasa din cuptor, inmuiata in vin. Atat sunetul, cat si mirosul sunt extrem de puternice si in lumea materiala.

Din pacate, conceptia actuala despre Iisus Hristos nu a putut inca sa constientizeze marile procese interioare ale sufletului uman si ale modului in care, umanitatea in ansamblul ei, se comporta afectiv si mental fata de Persona Sa. Actualmente, umanitatea, a cazut intr-un fel de materialism „spiritualist” grosolan. Trebuie foarte clar retinut faptul ca nu ne referim la conceptia promovata de Bisericile crestine – oricum nu avem nici dreptul, nici pregatirea, nici intentia de a analiza conceptia dogmatica a crestinismului, motiv pentru care in prezenta lucrare nu facem referiri la textele Noului Testament – ci numai la conceptia generala, laica, a timpurilor in care traim. Dupa conceptia materialist-„spiritualista” actuala, Iisus Hristos este un personaj istoric care a trait candva in trup material – unii mai „rationali” nu accepta nici macar acest lucru – acum 2000 de ani, in Palestina. Traditia laicizata s-a impacat cu ideea ca, anual, are loc „comemorarea” mai mult sau mai putin rituala a unor evenimente istorice (Pastele, Craciunul etc), iar majoritatea dintre noi accepta fara cracnire acest lucru, ba chiar cu bucurie, daca ne gandim ca inseamna zile libere si mese imbelsugate.

Nu acesta este insa sentimentul definitoriu pe care omul il are in momentul in care se prezinta in fata lui Iisus Hristos cel viu, care se manifesta in lumea eterica. Senzatiile incercate de un clarvazator care-L vede pe Iisus Hristos in lumea eterica sunt multiple, foarte diferite de cele constientizate de oameni in lumea materiala. Cel mai amplu simtamant care se manifesta extrem de pregnant, este acela de a-l considera pe Iisus Hristos drept REGELE DIVIN al tuturor oamenilor. Daca ne este permisa o comparatie, am putea spune ca, in fata Sa, oamenii se simt precum s-ar putea simti un deget, sa spunem degetul de la mana, in fata trupului. Daca un deget al mainii ar capata subit constiinta si ar vedea trupul, l-ar recunoaste automat ca fiind REGELE absolut, de care depinde in toate privintele. Daca am inmulti acest sentiment uman cu o infinitate, am intelege – desi doar partial – sentimentul omului clarvazator in fata lui Iisus Hristos. Omul se trezeste in fata Cuiva care manifesta desavarsit iubire infinita, bunatate nesfarsita si multe altele sentimente de care oamenii nu sunt deloc constienti pentru ca nu au la ce sa le raporteze in lumea materiala.

In fata iubirii absolute, a bunatatii absolute emanate de Prezenta in lumea eterica a Fiului lui Dumnezeu, omul isi intelege, in sfarsit, propria sa neputinta, propria sa micime, propria sa limitare. In fata Prezentei Sale, acele conceptii caricaturale, dupa care omul este „coroana creatiei” sau un „zeu in miniatura” care poate face ce-i place, se spulbera ca un fum. Omul simte, mai mult instinctiv, cat mai are de parcurs pentru a sta drept, fata in fata, cu Fiul lui Dumnezeu. Ce sa mai vorbim despre acele fantezii scientizate care-l considera pe Fiul lui Dumnezeu un…extraterestru. Dar acest simtamant nu este decat o stare initiala, un fel de impact exploziv dintre natura rezonantica a unui suflet de om si Alfa si Omega evolutiei. Imediat dupa ce aceasta stare se atenueaza si omul are taria de a trece peste ea, apare o a doua stare: omul cunoaste ADEVARUL.

Atunci are loc un proces extraordinar: Omul pare sa se dedubleze sau sa se scindeze in mai multi. Fiecare dintre elementele componente ale fiintei umane, spiritul, corpul duh, sufletul si constinta „normala” a trupului material, elemente care in mod normal stau „cuminti” in timpul unei existente incarnate – caci altfel omul ar intra in categoria schizofrenicilor incurabili, daca ar fi sa ne luam dupa psihiatrie -, par a se trezi la viata si incep sa vorbeasca intre ele. Desigur, fiecare dintre aceste elemente componente are propria sa constiinta si propriul mod de intelegere, omul fiind mal mult decat sunt elementele componente luate separat. Astfel, omul are supriza sa-si auda dintr-o data spiritul cum ii spune corpului duh: „vezi, ti-am spus eu”! Apoi corpul duh spune sufletului: „vezi, ti-am spus eu”! In fine, sufletul spune acelasi lucra constiintei trupului material. Iar atunci, ADEVARUL, stiut doar de spirit si partial de corpul duh, devine evident si verificat : DUMNEZEU TE IUBESTE MEREU Sl DINTOTDEUNA.

Imediat dupa intelegerea ADEVARULUI, se intampla ceva cutremurator. Entitatile luciferice care – trebuie sa o spunem – sunt in legatura cu omul inca de la nastere sub forma de „influente aurice”, inteleg si ele, prin om, acelasi lucru. Toate noxele negative prinse in aura umana se cutremura si la propriu si la figurat. Prin om – iar acesta este de fapt rolul omului in ecuatia cosmica – entitatile luciferice constientizeaza ADEVARUL si, implicit, rolul lui Iisus Hristos. Incepand din acel moment, omul plange. Nu plange insa cu lacrimi, ci plange tacut, fara sa verse o lacrima. Este la fel ca atunci cand ai o imensa durere in interior, ca si cum ar fi murit cineva foarte apropiat. Aceasta durere persista, surda, saptamani si luni. Plansul apartine atat omului, cat si, foarte surprinzator, influentelor luciferice. Plansul interior nu este continuu, asa ceva ar fi de nesuportat, ci cu intermitente, in pauzele plansului, omul este cuprins de o imensa parere de rau: ADEVARUL ERA ASA DE APROAPE!

Apoi, cu timpul, omul se linisteste. Urmeaza o liniste, o pace foarte adanca. Este pacea sufletului uman, „odihna sufletului”, in care omul nu mai doreste nimic, nu mai are pofte, nu mai are dorinte. Influentele aurice luciferice inceteaza sa se mai manifeste, iar omul devine lipsit de „ispite”. Si poate ca nu este inoportun de a spune ca aceasta stare nu este nici samadhi, nici nirvana, ci doar Odihna sufletului. Urmeaza cainta, smerenia, iubirea catre tot si toate…

Un om nu poate sta prea mult in preajma lui Iisus Hristos. Poate sta, uneori, foarte aproape. Rezonanta Trupului viu, manifestat in lumea eterica, al lui Iisus Hristos este mult prea mare pentru sistemul auric uman. Numai unii preoti, monahi sau asceti crestini ar putea realizeza acest lucru. Uimitor, pot sta in fata Lui – desigur invizibil pentru ei – cei oprimati, necajiti, saraci, obositi sau epuizati muscular, cei inselati, cei trasi pe sfoara la judecati, la plata salariilor sau cei batjocoriti de semenii lor. Ei sunt singurii care pot suporta inalta rezonanta a lui Iisus Hristos cel viu ce se manifesta de doua mii de ani in lumea eterica a pamantului.

Cu multa consideratie autorului Cristian Ganescu pentru pretioasele informatii

Sursa