Iubirea prima lege divina

Toţi marii înţelepţi au fost de acord cu faptul că iubirea este prima lege divină pe care omul trebuie să o respecte pentru a fi în armonie cu el însuşi, cu ceilalţi şi cu întreg universul. Deci, este important să reţinem că IUBIREA este întotdeauna prima lege divină.

IUBIREA, aşa cum o înţeleg înţelepţii, este ACŢIUNEA de a fi un focar de fericire şi sublimă împlinire, în acelaşi spaţiu cu alte fiinţe, ceea ce înseamnă că iubirea este reală, la fel de reală ca şi noi înşine. Iubirea, atunci, nu mai este o idee abstractă sau un concept intelectual steril, ci este trăită ca ceva divin, inefabil, pe care îl manifestăm, în ultimă instanţă, cu întreaga noastră fiinţă dilatată în nemărginire.

Pretutindeni în Univers există conştiinţă şi fiinţe capabile să ia, la modul conştient, propriile lor decizii. Iubirea universală cosmică nu pierde niciodată controlul: legile ei sunt la fel de logice, exacte şi implacabile ca şi legile fizicii. Ea este un mare mister şi de aceea nu putem spune, în acest moment al evoluţiei noastre, că avem totală cunoştinţă despre aceste legi. Şi totuşi, la un anumit nivel de evoluţie spirituală, oricine ajunge să ştie că, în orice situaţie, avem cu toţii exact ceea ce merităm. De aceea, cu cât dăruim mai multă iubire, cu atât vom primi mai multă iubire, şi de cele mai multe ori generozitatea Divinului face să primim de mii de ori mai mult decât noi oferim.
Aceasta este legea, aşa cum afirma şi Iisus: „Iubeşte mult şi mult vei fi iubit.”

Poate că mulţi dintre noi nu sunt mulţumiţi de nivelul la care existăm în Univers, dar, în realitate, noi suntem AICI în urma liberei noastre decizii de a ne expansiona în iubire sau de a ne retrage suspicioşi de la ea. Creierul şi corpul pe care îl ai în prezent, familia, societatea, momentul istoric în care ai fost născut, toate acestea, şi multe altele, au fost determinate, prin acţiunile tale anterioare, de tine însuţi, de gradul tău de expansiune, de cât de mult ţi-ai dorit sau îţi doreşti să iubeşti. Nimeni nu ţi-a făcut nimic pe nedrept, nimeni nu te-a pedepsit din întâmplare, nimeni nu te-a forţat. Totul depinde numai de tine. În experienţa fiecărei secunde pe care o trăieşti, există o absolută justiţie. Nimic nu e ascuns, nimic nu e pierdut, nimic nu e uitat, nimeni nu e niciodată abandonat.

Iubirea este ceva euforic, pe care îl faci, în primul rând, pentru tine însuţi, fără ca prin aceasta să fii egoist şi rezultatele se trăiesc lăuntric, direct proporţional, în propriile tale experienţe. Orice informaţie de acest gen există în permanenţă în spaţiu şi nu are nevoie de cărţi, pentru a fi cunoscută sau pentru a acţiona. Ea este totdeauna, în stare potenţială, chiar şi în tine.

Misterul iubirii este dincolo de raţiune: tu ştii că toţi suntem egali în potenţial, că, într-adevăr, nimeni nu are nevoie de ajutor din partea nimănui, nimeni nu are nevoie să i se spună sau să i se dea ceva, deoarece, la nivel potenţial, fiecare dintre noi are întotdeauna tot ceea ce îi este necesar, şi, cu toate acestea, faci cel mai dezinteresat şi cel mai plin de compasiune act din câte există, oferind, prin iubire, fraţilor şi surorilor tale, tot ceea ce e mai bun şi mai frumos în tine. În acest fel, retransmiţi şi altora, la momentul oportun, ceea ce ai primit şi tu atunci când a fost necesar.

Universul, aşa cum îl percepem noi de la nivelul la care suntem, poate fi considerat iluzoriu, sau, mai bine zis, parţial adevărat, şi, tocmai de aceea avem cu atât mai mult un motiv în plus pentru a ne bucura de el în mod detaşat şi de a-l iubi dezinteresat, în loc să ne lăsăm înspăimântaţi şi înrobiţi prosteşte de propria noastră imaginaţie, care, atunci când nu este pe deplin controlată, ne ascunde mai mereu aspectele esenţiale ale manifestării universale. Tot ceea ce se petrece pe Pământ îşi găseşte instantaneu reflexia pe oricare dintre nivelele vibratorii, de la cel mai elevat şi până la cel mai de jos. Astfel, orice acţiune a noastră produce modificări, mai mult sau mai puţin profunde, la absolut toate nivelele manifestării macrocosmice. Suntem, deci, în totalitate liberi să facem să predomine în fiinţa noastră oricare dintre aceste nivele. Pentru aceasta nu trebuie să schimbăm nimic altceva, decât să ne focalizăm intens atenţia şi să ne amplificăm iubirea.

Indiferent ce ai face, iubeşte-te că faci aceasta. Orice ai gândi, iubeşte-te pentru că gândeşti aceasta. Iubirea este singura dimensiune care trebuie amplificată şi rafinată. Iar dacă nu eşti sigur sau nu ştii ce înseamnă să iubeşti cu adevărat, iubeşte-te din tot sufletul pentru că nu ştii încă ce e iubirea. Nu există nimic mai important în acest Univers decât iubirea nesfârşită, pe care fiinţele conştiente o manifestă detaşat, una faţă de alta, în deplină libertate, fără posesivitate sau gelozie.

Nu vei fi capabil să depăşeşti, ireversibil, actualul tău nivel vibratoriu dominant, până ce nu vei învăţa să te iubeşti cu adevărat pe tine însuţi sau, cu alte cuvinte, să te accepţi în totalitate AŞA CUM EŞTI ACUM.

Indiferent care este nivelul tău spiritual, indiferent unde te afli în Univers, alegerea ta este mai mereu aceeaşi: să-ţi expansionezi conştiinţa sau să te contracţi. Şi, totdeauna, trebuie să începi exact de acolo de unde eşti. Dacă eşti conştient, nu mai este nimic rău în a fi acolo unde eşti – aceasta fiind doar una din nenumăratele experienţe, care îţi sunt puse la dispoziţie pentru a te perfecţiona, în funcţie de aspiraţiile tale sau nivelul tău lăuntric. Ceea ce tu eşti, pot fi şi eu; ceea ce eu sunt, poţi fi şi tu.Ceea ce eu sunt astăzi, tu vei putea fi, fără îndoială, în viitorul apropiat.

Tot ceea ce facem se oglindeşte fidel în noi înşine şi, chiar şi atunci când încetăm a mai acţiona, oglindirea respectivei acţiuni se întipăreşte pentru totdeauna în noi, determinând un răspuns oarecum asemănător, mai devreme sau mai târziu; prin urmare, cel mai adesea nu trebuie să ne împotrivim, ci să transcendem, deoarece împotrivirea înseamnă non-acceptare, ducând la contracţie, pe când transcenderea înseamnă acceptare plenară, înglobare, conducând la expansiune. Împotrivindu-te, te implici şi adesea suferi, pe când, transcenzând, te detaşezi şi găseşti fericirea. Sursa J. Lorber

„Aşa vorbeşte acum Domnul Dumnezeu pentru fiecare, şi aceasta este perfect adevărat, exact şi clar; cine vrea cu ardoare să vorbească cu Mine, acela să vină cu multă dragoste către Mine şi când va fi pregătit Eu îi voi sădi răspunsul Meu chiar în inima sa. Dar trebuie să se ştie dinainte că numai cei curaţi şi cu inima plină de smerenie vor auzi vocea Mea. Şi să nu uitaţi niciodată că cine Mă pune mai presus de lumea aceasta şi Mă iubeşte cu o iubire mare şi nesfârşită, precum iubeşte o gingaşă mireasă pe mirele ei, cu acela eu voi merge braţ la braţ şi îi voi spune când Mă va întreba. El Mă va putea privi oricând precum un frate pe celălalt frate şi Mă va privi atunci precum Eu l-am privit din veci, înainte chiar ca el să fi existat.„
		„Cine nu va trăi din Cuvânt, va muri din judecata Cuvântului care i-a fost anunţat, în care nu a crezut şi în care nu a avut încredere. Aşa cum Eu am în Mine puterea Tatălui de a da sau de a lua înapoi viaţa eternă, pe care omul, după propria sa voinţă, are puterea de a o primi şi Cuvântul Meu poate face de asemenea acest lucru, deoarece Cuvântul Meu este expresia atotputernică şi eternă a voinţei Mele! Cel care primeşte în el Cuvântul Meu, care trăieşte şi acţionează fără a devia de la învăţătura Mea, Mă primeşte cu toată iubirea, toată înţelepciunea şi toată forţa Mea, devenind astfel un adevărat copil al lui Dumnezeu, căruia Tatăl care este în Ceruri nu-i va refuza nimic.”