Exista sau nu exista liber arbitru?

„Caci Dumnezeu l-a facut pe om liber de la bun inceput, astfel ca el era stapan pe puterea sa la fel ca pe sufletul sau, liber sa-L urmeze pe Dumnezeu, fara sa fie constrans de El. Caci la Dumnezeu nu exista constrangere, ci doar o vointa buna. El da sfat bun tuturor… Nu numai in lucrarile noastre, ci chiar si in credinta, libertatea de alegere a omului sub propriul sau control este pastrata de Domnul care spune: Sa fie dupa credinta ta”.
Irineu, episcop de Lyons

Si totusi exista sau nu exista liber arbitru?

Iata ce scrie Sacha David …

„Nu exista de fapt liber arbitru. Mai devreme sau mai tarziu, viata te aduce pe cararea pe care ti-ai ales-o, cu voia lui Dumnezeu, atunci cand ai venit in acest trup. Da, poti fugi si te poti pacali toata viata ca faci ceea ce trebuie. Dar nu te mai intreba de ce esti nefericit, bolnav si neimplinit. De ce simti un gol.

Raspunsul e unul singur: cand esti nefericit, bolnav si neimplinit, inseamna ca nu te afli pe cararea ta. Pe drumul tau de la Dumnezeu. Cu cat mai repede intelegi asta si faci alegerea corecta, cu atat te scutesti singur de mai multa suferinta. Nu exista cu adevarat liber arbitru, exista un singur adevar si acela este Dumnezeu. Iar cand nu esti in adevarul lui Dumnezeu, in Sinele tau autentic, esti in Ego si in sinele tau fals si atunci te doare. Si te va durea pana te vei trezi”.

Cuvintele astea au venit simplu si fara pic de emfaza, din cel mai curat Sine al omului cu ochi albastri care statea de vorba cu mine. Are 60 si ceva de ani, este olandez si ne invata despre Ego si Sine autentic la un seminar de o zi. Il ascult si pe dinauntrul meu simt cum totul se aseaza, se linisteste. Il ascult si ma aud pe mine vorbind cu mine, in momentele mele in care inteleg totul. Il ascult si mi se intinde zambetul pe fata si toata incordarea si intrebarile dispar.

Intotdeauna m-am intrebat ce este smerenia. Lepadarea de sine, aceea despre care se spune ca este cheia aflarii lui Dumnezeu. Si m-am revoltat adesea, in anii maximei mele arogante, cand aflam ca Dumnezeu se gaseste in smerenie si in modestie, in tacere, in iertare, in marturisirea si recunoasterea tuturor celor ce le-am gresit si le gresim in fiecare zi. Ma revoltam si spuneam ca eu stiu deja totul. Ca eu am o relatie speciala cu Dumnezeu si ca Dumnezeu nu vrea sa ma vada cu capul plecat, ci cu el sus si mandru si cu barbia in vant.

Si Dumnezeu imi scoate in fata, in fiecare zi, oglinzi. Oamenii care imi intra in viata. Ii privesc, il analizez, ii judec. Si ma intreb de ce intalnesc mereu oameni aroganti. Oameni agresivi. Oameni mandri. Oameni nervosi. Oameni condusi de orgoliu si oameni care scot din mine reactii violente. De ce acest tipar de oameni?

Si am inteles, in sfarsit, privindu-ma pe mine in oglinda fiecarui om, ca asa sunt si eu. Ca inca sunt mandra, aroganta, agresiva, nervoasa. Ca inca am mult de lucru.

Si am inteles, in sfarsit, Smerenia. Lepadarea de sine inseamna renuntarea la ego. Renuntarea la EU VREAU si VREAU ASTA ACUM. Renuntarea la batutul cu pumnul in piept, la judecarea altora si la neacceptarea oamenilor decat daca ei sunt asa cum vreau eu sa fie. Renuntarea la a crede ca eu stiu mai bine.

Dupa Acceptare, vine Smerenia. Sau Smerenia vine inainte? Sau ele merg, tot timpul, mana in mana? Nu stiu. Stiu doar ca de cand am invatat Acceptarea si de cand invat Smerenia, tot Universul lucreaza impreuna cu mine. Credeti ca exista Fericire mai mare?”

Voi ce credeti? Eu ….cred in armonia universului, in ceea ce grecii numeau ”fatum” iar noi il numim destin…