Există un lucru despre care se vorbește prea puțin în lumea terapiilor și a dezvoltării personale: etica. Care nu este o formalitate birocratică ci este modul în care respectăm sufletul omului din fața noastră.

Când cineva vine rănit, confuz, vulnerabil, el nu vine doar să primească un serviciu. Vine cu încrederea lui, cu speranța lui, cu fragilitatea lui. Și este o mare responsabilitate să ții acel suflet în mâini.

Etica terapeutică înseamnă, înainte de toate

• să nu creezi dependență
• să nu folosești frica pentru a vinde soluții
• să nu promiți rezultate miraculoase
• să nu profiți de vulnerabilitatea unui om
• să nu transformi rana cuiva în capital personal
• să nu consumi energia clientului tău ca pe o resursă
• să nu devii „guru”, ci să rămâi în slujire

Etica înseamnă și ceva simplu, dar esențial: să-l ajuți pe om să devină liber, nu dependent de tine.

Și mai înseamnă ceva profund: să nu-l lași pe om „în proces” o viață întreagă, doar ca să-ți rămână aproape. Vindecarea reală are un sens, are un final, are lumina ei.

Nu este nevoie să cunoaștem culisele domeniului ca să simțim adevărul. Sufletul recunoaște imediat diferența între: cine te vindecă și cine te ”consumă”.

Etica nu este un lux al profesioniștilor. Este fundamentul pe care se clădește siguranța unui om în terapie. Dacă vrem o lume mai sănătoasă, avem nevoie de profesioniști care nu lucrează doar cu tehnici, ci în primul rând cu inima deschisă, cu conștiință, cu respect și cu responsabilitate.

În domeniul energetic, un om care are câmpul inimii închis nu are capacitatea de a vindeca, nici prin cuvânt, nici prin alte metode. Lumina din fiecare lucrează întotdeauna, iar această lumină este în suflet.

Acest lucru rămâne valabil pentru oricine: inspirația, vindecarea, intuiția, darurile subtile, toate vin din alinierea cu sufletul. Nu din tehnici, nu din diplome, nu din ritualuri, ci din acea deschidere interioară prin care lumina poate curge.

Etica este, în cele din urmă, integritatea cu care atingem viața altcuiva.

Karyn Maria Taulescu