Suntem mai conectați ca oricând la informație. Avem grafice, studii, statistici, algoritmi, metode rafinate de analiză… iar mintea umană s-a obișnuit să creadă că, dacă înțelege, este și protejată. Dar realitatea ne arată altceva.

Un om de știință, de exemplu, un intelectual strălucit, poate explica fenomen după fenomen cu o claritate impecabilă. Își poate ghida studenții prin formule, demonstrații, analogii. În laborator și în sala de curs, rațiunea lui funcționează ca un mecanism perfect ordonat. Și totuși…

Aceeași minte limpede se poate pierde cu ușurință în furtunile vieții: în pasiuni, în dezamăgiri, în impulsuri inconștiente, în suferințe afective. De ce?

Pentru că disciplina intelectului nu înseamnă și disciplină interioară. Iar claritatea logico-rațională nu protejează corpul emoțional sau sufletul. Intelectul este doar un instrument…

Statisticile arată că tocmai printre profesiile intelectuale găsim un număr disproporționat de dezechilibre psihice și emoționale. De ce?

Pentru că mintea singură nu poate susține greutatea vieții. Mintea observă, măsoară, compară, calculează. Dar viața… te răscolește. Și omul nu este o mașină.

Când părăsim spațiul ordonat al muncii intelectuale, rămânem în voia emoțiilor, a impulsurilor, a dorințelor, a rănilor nevindecate. Logica nu ne poate salva din abisurile interioare pe care nu le înțelege. Mintea nu știe ce să facă atunci când sufletul ”se rupe în două” sau când emoțiile sunt prea mari. Aici încep dezechilibrele.

Soluția nu este mai mult intelect. Soluția este o altă dimensiune a ființei.

Omraam Mikhaël Aïvanhov ne readuce la un adevăr fundamental: „Pentru a face față dificultăților existenței, pentru a nu ne lăsa fărâmițați de pasiuni, pentru a percepe adevărul profund al lucrurilor, avem nevoie de o singură forță reală: dezvoltarea facultăților spirituale.”

Nu este vorba despre religie sau dogmă, ci despre structura interioară a unei ființe.

Facultățile spirituale înseamnă:
• capacitatea de a rămâne centrat în mijlocul haosului
• discernământul profund în fața emoțiilor
• luciditatea interioară când lumea exterioară se clatină
• verticalitatea morală și energetică
• claritatea intuitivă
• legătura cu sursa vieții interioare
• un Eu superior care vede dincolo de pasiunile momentului

Aceste facultăți nu se dezvoltă prin cărți, formule, teorii sau tehnici de weekend. Ele se cultivă prin practică interioară, prin tăcere, prin lucrare cu sine, prin meditație, prin Reiki, prin etică, prin adevăr, prin contact cu lumina lăuntrică.

Ce înseamnă, în realitate, dezvoltarea facultăților spirituale?

Înseamnă să creezi în tine un spațiu care nu se mai prăbușește la primul șoc. Înseamnă să ai un centru de gravitație interior. O lumină care nu se stinge. O axă verticală care te ține în picioare, indiferent de circumstanțe.

Când ai facultăți spirituale:

• emoțiile nu te mai trag în abis
• mintea nu mai devine inamicul tău
• trecutul nu te mai condiționează
• frica nu te mai paralizează
• pasiunile nu te mai devorează
• oamenii nu te mai pot manipula
• suferința nu te mai împrăștie
• viața nu te mai rupe în bucăți

Apare ceva nou în tine: puterea de a vedea limpede, de a rămâne echilibrat, de a alege din adevăr.

Dezvoltarea spirituală devine o formă de igienă a sufletului.

Suntem învățați să curățăm corpul fizic, să antrenăm corpul mental, să cultivăm competențe și IQ. Dar acum, mai mult ca oricând, avem nevoie să învățăm să ne curățăm câmpul emoțional, să ne așezăm în noi înșine, să ne protejăm energia, să ne liniștim mintea, să ne întărim discernământul, să ne conectăm la lumina interioară. Altfel, omul modern devine mai vulnerabil decât a fost vreodată.

Inteligența ne ajută să înțelegem lumea. Facultățile spirituale ne ajută să trăim în ea.

Adevărata putere nu vine din memorie, informație sau diplome. Adevărata putere vine din interiorul tău: din claritatea sufletului tău, din verticalitatea ființei tale, din prezența conștientă care vede dincolo de aparențe.

De aceea, cel mai mare serviciu pe care ni-l putem face nu este să scotocim la nesfârșit în trecut, ci să învățăm din el, înțelegând că nimic nu a venit să ne pedepsească, ci doar să ne crească.

Acolo începe adevărata viață…. libertatea și protecția.

Karyn Maria Taulescu