A fost odata ca niciodata un copil Curcubeu care iubea nespus Planeta Pamant. A dorit atat de mult sa vina, incat a coborat chiar in casa Furtunei.

A crescut intr-o agitatie continua si nu i-a fost deloc usor in intunecimea vartejurilor.  Se simtea pretutindeni vinovat, pentru ca in inima sa, purta un curcubeu. Uneori il exprima in cuvinte, alteori doar si-l imagina. Dar nici cum, nu putea fi placut Furtunii, care atunci cand se dezlantuia spulbera totul in cale.

Orice culoare le-ar fi aratat parintilor Furtuna, in ochii lor era nesemnificativ. Era doar un copil Furtuna neadaptat si mult prea slab pentru a face fata Oceanului. Cu fiecare val si vant puternic, copilul invata sa isi poarte corabia calatorind dincolo de ape adanci si intunecate, sa tina carma cu putere si sa isi urmeze directia stelei sufletului.  Fara sa stie unde se indreapta,  fara sa stie unde il vor purta stelele. Cand stralucirea dinauntrul sau era pe cale de a pieri, a plecat in cautarea locului perfect, in care sa poata lumina in toate culorile sale. A calatorit peste mari si tari si a intalnit toate culorile curcubeului sau, dar nicaieri nu era locul perfect.

Pana intr-o buna zi in care a intalnit un alt Curcubeu.  Acesta l-a facut sa isi aminteasca drumul si bucuria nemarginita de a fi si de a lumina. In acel taram erau multi, foarte multi asemeni lui. Era pentru prima data cand se simtea cu adevarat Acasa. Atunci a inteles ca Acasa este locul in care descoperi ca tot ce se afla in sufletul tau, te inconjoara.

Cand Furtuna s-a apropiat din nou dezlantuita, a crezut ca va fi din nou neputincios . Dar era doar o parte din suflet care isi pierduse stralucirea. Singura parte din el, care se temea inca de Furtuna. Inima a inceput sa-i bata cu putere si o caldura puternica sa-i umple corpul, in jurul sau erau mii de Curcubee venite de pretutindeni. A plutit vreme de cateva clipe si s-a alaturat apoi stralucirii Lor. Gasise ceea ce cautase dintotdeuna, rostul sau.

In nici o zi din viata sa, nu a mai fost Furtuna, caci in locul in care roua si soarele desmiarda Pamantul, doar Zefirul adie.