„In zona indepartata a platoului tibetan, la granita dintre Nepal şi China, de unde izvorasc cele mai lungi rauri din Asia, strajuit de lacuri adanci, se inalta, misterios, masivul Kailash. Considerat sacru in religiile popoarelor asiatice, el este socotit poarta de intrare catre Shambala, taramul nevazut al marilor intelepti. Potrivit unor ipoteze moderne, muntele ar fi o piramida construita in urma cu mii de ani de catre civilizatii nepamantene. Intre pozitia geografica a constructiei piramidale si cea a altor locuri misterioase de pe planeta exista o simetrie uluitoare. Se spune ca aici s-ar ascunde tainele de nepatruns ale Planetei. Poate ca tocmai pentru a ocroti aceste secrete, muntele Kailash nu permite oamenilor sa fie cucerit.

Zeii nu se lasa vazuti

„Niciunui muritor nu i se va permite vreodata sa paseasca pe culmea muntelui Kailash, acolo unde, printre nori, se afla lacasul zeilor. Cel care va in­drazni sa porneasca catre varful Muntelui sfant si va vedea chipurile zeilor va fi pedepsit cu moartea!” – glasuiesc mai toate scrierile stravechi tibetane. Cu toate astea, in ultimele decenii, mai multe echipe de alpinisti, nesocotind acest avertisment, au purces pe munte, in incercarea temerara de a cuceri unul dintre cele mai misterioase masive ale lumii. Pare de necre­zut, dar toti cei care au pornit in ascensiune s-au con­frun­tat cu schimbari bruste de vreme, au intampinat pe traseu obstacole aproape imposibil de trecut, au trait experiente misterioase, toate aceste fenomene inexplicabile determinandu-i pe aventurieri sa faca cale in­toarsa.

In anii ’20 ai secolului tre­cut, alpinistii britanici Hugh Ruttledge si R. C. Wilson au re­alizat prima expeditie pe mun­tele Kailash, fiecare pornind pe un traseu diferit. Ruttledge era convins ca va putea urca inspre varf de pe latura nordica a ma­sivului, insa oda­ta ajuns la poa­le, a descoperit dezamagit ca varian­ta aleasa era extrem de grea. Cu toate astea si in ciu­da conditiilor meteo nefavorabile, alpinistul si-a conti­nuat traseul catre est si, intr-un final, a gasit o cale de acces catre culmea muntelui. Se facuse insa mult prea tarziu, temperatura sca­zuse neasteptat pentru acea perioada a anului, orizontul se acoperise de pacle, si Ruttledge a fost fortat sa se intoarca la baza. Cu aceeasi experienta meteo stranie s-a confruntat si colonelul Wilson, care pornise pe partea opusa a masivului, cea de sud-vest. Tocmai cand descoperise un traseu accesibil catre piscul muntelui, ninsori abun­dente au inceput sa cada, facand ascensiunea imposibila. Cativa ani mai tarziu, geologul si alpinistul aus­tralian Herbert Tichy cerea permisiunea liderului regional sa escaladeze muntele. Se spune ca acesta l-ar fi refuzat, spunandu-i: „Numai un om absolut fara de pacat ar putea urca pe muntele Kailash. Iar un ase­menea om nu exista pe Pamant! Pentru fiece muritor, peretii muntelui sunt ca de cristal; ar trebui sa zbori pana sus, pentru a-i putea atinge piscul.”

In anul 1980, guvernul chinez i-a oferit celebrului Reinhold Messner, supranumit „alpinistul cu doua inimi”, oportunitatea de a porni in ascensiune pentru cucerirea varfului Kailash. Din motive necunoscute, Messner a abandonat ideea in ultimul moment. Se spune ca germanul si-ar fi schimbat decizia, avertizat fiind ca aceasta tentativa ar putea avea asupra lui consecinte nefaste. Tot in anii ’80, un grup de turisti americani s-au aventurat in escaladarea muntelui de necucerit. Total nepregatiti fizic si prost echipati, si incercarea lor s-a soldat cu un esec. Dar finalul avea sa vina cativa ani mai tarziu, cand, potrivit legendelor locale, alpinistii ame­ricani, in varsta de aproximativ 30 de ani, ar fi im­batranit peste noapte. Unghiile le crescusera nefiresc de mult, iar parul le albise in doua sapta­mani!

O taina mai presus de intelegerea omului

Vajrasattva, zeul suprem

Desi fenomenul scurgerii mai rapide a tim­pului a fost studiat de mai multi cercetatori, nu s-a putut inca oferi nicio explicatie stiin­ti­fica. Singura lamurire se regaseste tot in scrierile ti­betane, in care se spune ca muntele este protejat de for­te superioare, care au pu­terea de a modifica rea­litatea si timpul. In acest con­text, nu putem sa nu ne intrebam daca aceste le­gende nu au cumva un sambure de adevar! Alt­fel, cum s-ar putea explica marturiile a zeci de oa­meni care povestesc ca in apropierea muntelui au sim­tit energii puternice si au avut trairi misterioase? „Sunt alpinist experimentat, am realizat zeci de expeditii pe crestele Muntilor Himalaya, dar ceea ce am trait in ascensiunea pe acest munte depaseste in­telegerea mea”, povestea alpinistul rus Serghei Cis­tia­kov, in anul 2007, dupa incursiunea, de asemenea nereusita, pe muntele Kailash. „Cand ne-am apropiat de poalele masivului, ini­ma imi batea cu putere. Aveam in fata ochilor muntele sacru, muntele despre care se spune ca nu poate fi invins. Ma simteam nevolnic in fata maretiei lui si mi-era teama ca voi fi si eu, ca si predecesorii mei, in­frant de magia lui. Dupa ce am inceput ascen­siunea, atat eu, cat si alti membri ai echipei noastre, am in­ceput sa ne plangem de dureri de cap puternice. Ne-am gandit ca acestea au fost provocate de lipsa de oxi­gen, dat fiind faptul ca ne aflam deja la o alti­tudine destul de ridicata. Cateva ore mai tarziu, sen­zatiile stranii s-au intensificat. Aveam picioarele gre­le, ca de plumb, si abia daca le mai puteam tari. Ma simteam extrem de vlaguit si, deodata, am devenit subjugat de gandul ca nu am ce cauta pe acest munte, ca trebuie in mod obligatoriu sa ma intorc! Desi ideea era bine formulata in mintea mea, gura imi era in­clestata. Voiam cu orice pret sa le comunic cole­gilor mei decizia de a face cale intoarsa, dar eram complet neputincios. Imediat ce am inceput cobo­rarea, m-am simtit ca eliberat. Trupul mi s-a deten­sio­nat, muschii s-au descatusat, aveam impresia ca pasesc ca in stare de imponderabilitate. O energie pu­ternica, binefacatoare, m-a invadat. In ciuda ese­cului, ma simteam mai fericit ca niciodata!” – relata ulterior alpinistul.

Abia la cateva zile de la intoarcerea de pe munte, Serghei Cistiakov a aflat cu uluire ca in folclorul local exista o legenda care spune ca duhurile muntelui trimit asupra omului care indrazneste sa paseasca pe crestele sale amutirea, inclestarea limbii. „Sunt ferm convins ca avertismentele din scrierile tibetane nu sunt simple nascociri si ca trairile pe care zeci de alpinisti le-au experimen­tat de-a lungul anilor nu sunt doar coincidente! Exista prea multe indicii care ne semnaleaza ca aici se ascunde o taina al carei inteles, cel mai probabil, omul nu este inca pregatit sa il priceapa!”

Poarta de intrare in Sambala

Din timpuri stravechi, masivul a fost venerat de toate popoarele din Asia, fiind considerat sacru in patru religii: hinduism, budism, jainism si samanism. Conform miturilor cosmologice ale aces­tor religii, muntele Kailash reprezinta „Axis mundi”, centrul Univer­su­lui, locul de nastere al intregii lumi si liantul dintre Cer si Pa­mant. In hinduism, muntele Kailash este considerat a fi lacasul lui Shiva, zeul dis­trugerii, vazut ca o forta pozitiva, caci in religia hindusa distrugerea este o urmare fireasca a creatiei. In budism, aici locuieste Buddha, iar in jainism, pe acest munte, Rishabha, creatorul religiei, a atins moksa, starea de iluminare si eli­berare. Conform unor teorii moderne, muntele Kailash ar fi gol in interior si ar reprezenta poarta de intrare in Shambala, tinutul de unde marii inteleptii guverneaza Lumea. Cel putin asa afirma profesorul rus Ernst Muldasev, medic oftalmolog, renumit in Rusia pentru incursiunile sale inedite din Tibet, autorul cartii „In cautarea orasului zeilor”. Muldasev, impreuna cu mai multi specialisti in geologie, fizica si speologie, au realizat o expeditie in Po­disul Tibet in incercarea de a descifra tainele muntelui Kai­lash. Timp de cateva luni, ei au poposit la poalele masi­vului, au studiat si cartografiat zona, au cules legende si mar­turii unice despre fenomenele ce se petrec in jurul muntelui misterios.

„Linistea noptii era adesea intretaiata de sunete stranii, care se auzeau din pantecele muntelui. Intr-o noap­te, atat eu, cat si colegii mei, am auzit foarte clar zgo­motul pro­dus de o cadere de pietre care, fara indoiala, ve­nea de undeva din interior. Sunt convins ca muntele Kailash nu este o formatiune geologica naturala, ci o piramida realizata in vre­muri imemoriale in care stau ascunse taine neba­nuite”, povestea Ernst Muldasev. Oricat de fantezista ar parea aceasta presupunere, ea a fost confirmata de geologii care au studiat topo­grafia si structura muntelui. Acestia au adeverit ca masivul are o forma pirami­dala si, asemeni altor mari piramide ale lumii, are laturile orientate catre cele patru puncte cardi­nale. Mai mult decat atat, conform ipotezei contro­ver­satului cercetator rus, altitudinea muntelui ar va­ria de la an la an, dar me­dia sa ar fi de 6666 de me­tri. Intre altitudinea masi­vului, Polul Nord, Polul Sud, ansamblul neolitic misterios de la Stonehenge si marile piramide din Egipt ar exista o corelatie si o similitudine uimitoare. Se pare ca dis­tan­ta dintre mun­tele Kailash si monumentul de la Stonehenge ar fi de 6666 de kilometri. Aceeasi cifra o reintalnim si intre Kailash si Polul Nord, in timp ce pana la Polul Sud sunt 13.332 de kilometri, adica dublul numarului initial. Numerologii sustin ca 6666 este numarul care simbolizeaza Absolutul si ca acesta nu poate fi inci­frat intamplator in enigma muntelui Kailash.

In ultimii ani, se vorbeste tot mai des despre teoria conform careia, in urma cu milenii, Pamantul ar fi fost vizitat de civilizatii necunoscute, care si-ar fi lasat puternic amprenta in istoria omenirii. Se pre­supune ca ansamblurile misterioase ale lumii, cum ar fi monumentul de la Stonehenge, piramidele din Egipt sau cele din America de Sud ar fi fost construite sub supravegherea si la indicatiile acestor civilizatii nepamantene. Ernst Muldasev sustine ca piramida din platoul Tibetului se afla in centrul acestor edifi­cii, cu care este interconectata prin tuneluri sub­te­rane imen­se. „Poate ca Shiva, Tirthankara Rishabha sau alti zei des­pre care tibetanii cred cu tarie ca traiesc in inima muntelui Kailash nu au fost decat fiinte de pe alte pla­nete care detineau tehnologia ne­cesara pentru a construi astfel de struc­turi impre­sionante.”

Apa vie si apa moarta

Nu departe de poalele muntelui Kailash se gasesc doua lacuri, pe cat de spectacu­loase, pe atat de neo­bis­nuite: Manasarobar – a carui apa se spune ca este tamaduitoare, si Rakshastal, lacul cu „apa moarta”. Cele do­ua intinderi de apa par a strajui muntele Kailash, formand impreuna un tablou im­presionant si, in acelasi timp, enigmatic. Manasarobar, numit si „La­cul Vietii”, re­prezinta in traditia hindusa perso­ni­fi­carea puritatii. Se spune ca cel ce bea fie si o inghi­titura din „apa vie” a lacului va fi purificat de toate pacatele savar­site pe parcursul intregului sir al reincarnarilor sale. Mii de pelerini din intreaga lume vin aici sa se „spe­le de pacate” si sa soarba din elixi­rul care, du­pa moarte, ii va purta in imparatia Zeului Shiva.

In dreapta lacului, despartit doar de o limba de pa­­mant de acesta, se intinde Lacul Rakshastal, de­nu­mi­re care in limba sanscrita inseamna „Lacul Dia­vo­lului”. Apele sale sunt complet diferite de cele ale „vecinului” sau, popoarele bastinase consi­de­randu-le a fi vatamatoare pentru trup si suflet. Paradoxal, in timp ce apa Lacului Manasarobar este dulce si lim­pede precum cristalul, apele Lacu­lui Rakshastal sunt sarate si mereu involburate.

Lacul Manasarobar

Indiferent de anotimp, „Lacul Diavolului” este me­reu innegurat de furtuni, pe cand la doar cativa ki­lometri, pe luciul apei Lacului Ma­na­sarobar stralu­ces­te, in toata ma­retia sa, soarele! Poate ca va trece vremea si enigmele care in­valuie in­trea­ga re­giune a Muntelui Kailash isi vor dez­valui tai­nele. Poate ca a­tunci va putea fi patruns si intele­sul vechilor scrieri ale marilor in­te­lepti bu­disti ca­re spun: „Odata ce ati atins culmea mun­telui, nu va opriti, ci mergeti mai departe in as­censiunea catre Ce­ruri!”. (Sursa Formula As nr. 1166)

Pentru cunoscatori, despre retreatul eteric

Lordul Maitreya si-a înfiintat prima scoala a misterelor in Lemuria, vechiul continent care sa scufundat in Pacific, pentru a salva purtatorii de lumina de o civilizatie a celor căzuți. De la căderea Lemuriei, scoala misterelor a lui Maitreya a fost retrasa  in octava eterica, în Himalaya, si numai putinele suflete de lumină au fost lasate sa mearga acolo pentru a gasi pe Maitreya si pentru a studia sub directa lui indrumare. Maitreya ii invită pe elevii invataturilor initiatice sa se retraga. „Constiinta voastra poate calatori pe aripi de armonie infinita si atunci sunt sigur ca vom putea sa va invatam intr-o maniera care va va elibera de limitarile propriilor sentimente umane, de iluzii, confuzii si probleme. „Aici veti fi liberi sa primiti binecuvantarea unei initieri superioare pe care o veti percepe mai intai ca pe o idee sau concept. Veti primi de la noi directia de a va intoarce in templele corpului vostru cu intelegerea faptului ca veti primi binecuvantarea luminii noastre – in intreaga constiinta, ca sa intelegeti ca aceasta este calea spre initierea cosmica, de lumina sfanta.

„Veniti sa ne ridicam si sa intram in templul  din cerul de peste Himalaya si să fim in pace.” Kuan Yin cu prezența ei gratioasă ne va insoti, iar uleiul din Lampile harului vor fi aprinse. „Initierea este realizarea personala a sufletului, una cu Sinele Sfant Hristic, insotit de prezenta lui Dumnezeu si invocand nivelurile umane de gandire si simtind acele experiente transcendentale, care sunt fortele stralucirii noastre eliberate, ale omului de astazi.  Cheama in numele lui Hristos, Sinele tau la Lordul Maitreya pentru a invoca asistenta pe calea ta spirituala. Maytreia este cunoscut ca Buddha.

„In numele lui Hristos, Sinele meu Real, chem in inima Prezentei Eu SUNT pe ingerul Prezentei, si pe Arhanghelul Mihail, pentru ca sufletul meu si constiinta mea sufleteasca sa maconduca la retreatul eteric al Lordului Maitreya. Fie ca toate informatiile necesare pentru implinirea planului meu divin, sa fie eliberate in constiinta mea trezita asa cum este ceruta. Iti mulțumesc si accept acest lucru in toata puterea lui Hristos Cel Inviat.”

In capela mare de marmură alba din Reatreatul eteric din Himalaya, flacara puritatii straluceste pe altar, alaturi de imaginea lui Quan Yin  si de „călugării cosmici”. Cei ce vin la retragerea lui Maitreya primesc o formare in misterele antice prin intermediul Luminii Hristice si Puterea Cuvantului, prin stăpânirea focului sacru. Ei pot primi initierile lui Buddha si bunătatea iubitoare.

Sper ca aceste informatii sa va fie de ajutor in continuarea firului minunii.

va urma