Taina Maslului, numita si taina „untdelemnului sfintit”, este o taina destinata crestinilor bolnavi. intalnim aceasta Sfanta Taina in Evanghelii, numeroase vindecari facute de Sfintii Apostoli fiind legate de ea: „Ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau” (Mc. 6, 13). Apostolul Iacov vorbeste despre ea si indeamna la folosirea ei in Biserica, spunand: „Este cineva bolnav intre voi ? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate, se vor ierta lui” (Iac. 5, 14-15).

Biserica a perpetuat aceasta practica apostolica, ungand cu untdelemn sfintit nu numai pe cei care stau sa moara, ci pe toti cei care doresc aceasta, chiar daca ei nu sunt grav bolnavi, iar aceasta ungere se poate face ori de cate ori este nevoie. Ea se adreseaza in primul rand celor care sufera de boli trupesti, dar are si menirea de a vindeca bolile sufletesti, si de aceea o prezint aici, alaturi de celelalte mijloace de tamaduire a sufletului. Biserica Ortodoxa Rusa aplica ungerea cu untdelemn sfintit in cadrul Tainei Maslului tuturor credinciosilor in Joia Mare, iar in Biserica Ortodoxa Greaca se savarseste curent aceasta Sfanta Taina in casele crestinilor si este administrata chiar in lipsa oricarei boli trupesti; numeroase evhologhii vechi cer, de altfel, ca toti cei care participa la aceasta slujba sa fie unsi cu untdelemn sfintit.

In mod obisnuit, Maslul este savarsit de un sobor de sapte preoti. Prima parte consta intr-o „slujba de mangaiere” pentru cel care va primi Sfanta Taina.

A doua parte are drept scop sfintirea untdelemnului care se foloseste pentru ungere. Dupa ce s-au rugat „ca sa se sfinteasca untdelemnul acesta prin lucrarea si venirea Sfantului Duh”, cei sapte preoti, pe rand, rostesc urmatoarea rugaciune: „Doamne, care cu mila si indurarile Tale tamaduiesti zdrobirile sufletelor si ale trupurilor noastre, insuti Stapane, sfinteste untdelemnul acesta, ca sa fie celor ce se vor unge din el spre tamaduire si spre izbavirea de toata patima si intinaciunea trupului si a sufletului si de toata rautatea”.

A treia parte a slujbei consta in ungerea celui bolnav de catre fiecare preot. Fiecare dintre ungeri este precedata de citirea unor texte din Epistolele Sfintilor Apostoli si din Sfanta Evanghelie; pentru aceste paisprezece citiri, Biserica foloseste texte din Sfanta Scriptura care istorisesc vindecari minunate ale bolilor, care-l privesc deopotriva pe cel bolnav si pe cei din preajma lui. Apoi fiecare dintre preotii care-l ung pe cel bolnav rosteste o rugaciune. Cele sapte rugaciuni, diferite, ocupa un loc esential in cadrul slujbei. Ele arata iubirea si milostivirea pe care Dumnezeu le-a aratat-o intotdeauna oamenilor, ii cer sa-l tina in viata pe cel bolnav, sa-i usureze suferintele, sa-l vindece si sa-l intareasca trupeste, dar mai ales si mai presus de orice I se cere lui Dumnezeu iertarea pacatelor lui, intarirea sufleteasca, mantuirea si sfintirea, innoirea intregii sale fiinte si a vietii in Hristos.

Fiecare rugaciune insista in mod special pe una dintre aceste cereri, dar toate pun mangaierea sufleteasca alaturi de cea trupeasca si leaga vindecarea sufleteasca de cea trupeasca si, fara a o pune mai prejos pe cea din urma, toate o arata ca fundamentala si mai importanta pe cea dintai.

Urmeaza ungerea, insotita de aceasta rugaciune: „Parinte Sfinte, doctorul sufletelor si al trupurilor, care ai trimis pe Unul-Nascut Fiul Tau, Domnul nostru Iisus Hristos, sa vindece toata boala si sa rascumpere din moarte, tamaduieste pe robul Tau acesta (N) de neputinta trupeasca si sufleteasca ce l-a cuprins si-l fa sa vieze prin harul Hristosului Tau (…) Ca Tu esti izvorul tamaduirilor, Dumnezeule, Dumnezeul nostru”. Apoi cei sapte preoti, impreuna, pun Sfanta Evanghelie deschisa pe capul celui bolnav, rostind o rugaciune de pocainta, prin care I se cere lui Dumnezeu iertarea pacatelor lui. intreaga slujba de altfel are un caracter penitential, care se explica prin faptul ca aceasta Sfanta Taina are drept scop nu numai vindecarea bolilor trupesti, ci si – asa cum am aratat – tamaduirea bolilor sufletesti si iertarea pacatelor, potrivit dublei semnificatii a verbului folosit de Sfantul Iacov: „Si rugaciunea credintei va mantui/va vindeca pe cel bolnav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate, se vor ierta lui”.

Mergeti la Sfantul Maslu mai ales daca treceti prin incercari grele, prin boala si neputinta. Cititi zilnic psalmul 50 si psalmul 21.

Dumnezeu este Iubire si ne asculta pe toti!